Cum se poate feri România de influenţa Rusiei. Sfaturile expertului Mark Galeotti
Expertul Mark Galeotti descrie o adevărată caracatiţă a influenţei ruseşti.Capul ei e chiar Vladimir Putin. Ce e surprinzător e cât de diverse sunt tentaculele acestei caracatiţe, de la armata, la mediul de afaceri, campanii de dezinformare şi chiar Biserica Ortodoxa Rusă. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, mesajul lui Mark Galeotti e cât se poate de clar. Lupta anticorupţie e cheia. Aici se află principala vulnerabilitate a ţării noastre. Şi încă mai avem mult de lucru aici. Asta ar fi vestea proastă. Vestea bună pare să fie că, deocamdată, în România nu există încă un cal troian rusesc. Adică un agent local de influenţă, la fel cum a devenit, de bunăvoie, Victor Orban în Ungaria.
Mark Galeotti, expert în politica Rusiei: Pe de-o parte, România e o ţară care, la fel ca altele din centrul şi sudul Europei, încă îşi dezvoltă structurile democratice. Sunt anumite probleme legate de corupţie, de dificultăţi în a urmări investiţiile străine în economia sa şi probleme legate de faptul că oamenii încă pun sub semnul întrebării structura proceselor democratice. Există, deci, puncte vulnerabile pe care ruşii pot şi chiar le exploatează. De cealaltă parte, nu vorbim despre o ţară în care să existe vreo afinitate puternică faţă de Rusia. Nu există legături culturale, istorice sau politice puternice. Ce încearcă, deci, ruşii să facă nu e să captureze statul, ci să depisteze punctele vulnerabile pe care le pot exploata pentru a exercita influenţă.
Alina Mărculescu Matiș, jurnalistă Digi24: Cum fac asta? Spuneţi că aţi văzut dovezi că ei exploatează aceste vulnerabilităţi.
Mark Galeotti: Încearcă, în mod cert, să facă asta. Trebuie spus că, în multe privinţe, România merită să fie lăudată, pentru că e, de fapt, o ţintă relativ dificilă din punctul de vedere al Rusiei. România nu doar că s-a angajat să atingă nivelul de cheltuieli pentru apărare, acel 2% din PIB care se regăseşte şi în recomandările NATO, dar, în acelaşi timp, România investeşte destul de mult în serviciile de informaţii şi de contrainformaţii. Or, acesta e un punct oarecum vulnerabil pentru multe alte ţări central-europene. Ce cred, deci, că încearcă ruşii să facă e să vadă dacă pot crea un fel de regresie. Un exemplu: încearcă să exploateze prezenţa, pe teritoriul României, a scutului antirachetă. Mesajul e „Aveţi grijă, sunteţi în vizor, dacă va fi orice fel de conflict!”. Încearcă să vadă dacă pot crea rupturi la nivelul opiniilor din România, pe care apoi să le exploateze.
Alina Mărculescu Matiș: Cercetarea dumneavoastră pune România în aceeaşi categorie cu Muntenegru şi Ungaria. E îngrijorător să faci parte din această categorie, dacă ne gândim că prima dintre aceste ţări, Muntenegru, a fost vizată de un complot de lovitură de stat, în spatele căruia se crede că s-ar afla Rusia. Pe de altă parte, Ungaria e ţara UE cu o relaţie foarte amicală cu Rusia, în ciuda sancţiunilor UE.
Mark Galeotti: Dacă ne uităm la aceste două ţări - da, în Muntenegru a fost o tentativă de lovitură de stat, dar ce e important e că a eşuat. E un semn - în ciuda complotului, Muntenegru a mers mai departe cu planurile sale de aderare la NATO. Cât despre Ungaria, da, există aici o deteriorare democratică îngrijorătoare. Viktor Orban e mai mult decât fericit - atunci când îi convine - să bată palma cu Rusia. Un exemplu e ce am văzut cu noua centrală nucleară de la Paks. Ideea pe care vreau s-o subliniez e că aceste lucruri se întâmplă pentru că Viktor Orban şi le doreşte. Cu alte cuvinte, vorbim despre ţări care au o oarecare putere instituţională. Rusia poate face progrese doar atunci când reuşeşte să-şi găsească prieteni, agenţi locali de influenţă. În Ungaria, au găsit aşa ceva în persoana lui Viktor Orban, deşi, după cum am spus, va dura câtă vreme îi va conveni şi lui Viktor Orban. În România, ruşii nu au acelaşi element, nu există un cal troian.
Alina Mărculescu Matiș: Cum putem să ne protejăm mai eficient ca ţară în faţa acestor măsuri active venite din partea Rusiei?
Mark Galeotti: Cred că cel mai important lucru e să recunoşti cât de importante sunt instituţiile puternice pentru o bună apărare în faţa acestor măsuri de subversiune politică. În acest moment, e o modă cu centrele care încearcă să demonteze ştiri false şi alte lucruri de acest fel. În ochii mei, aşa ceva e ca şi cum ai încerca să te lupţi cu o furtună dând la o parte fiecare picătură de ploaie. Nu funcţionează aşa ceva. E nevoie doar de o umbrelă bună. În cazul de faţă, o umbrelă bună în faţa acţiunilor Rusiei e dată de măsuri foarte puternice împotriva corupţiei. Banii sunt unul dintre principalele mijloace prin care Rusia poate exercita influenţă. Acesta e primul aspect. Cel de-al doilea element-cheie e să te asiguri că ai un patronat de presă transparent, astfel încât ruşii să nu poată lansa sau să nu încurajeze lansarea de site-uri locale de dezinformare. Al treilea element e, de fapt, un aspect fundamental: e vorba despre legitimitatea sistemului politic. Trebuie să te asiguri că oamenii din fiecare ţară - iar România are, din acest punct de vedere, probleme pe care le au şi alte ţări - cred cu adevărat că sistemul este corect şi răspunde nevoilor lor. Sunt lucruri cât se poate de elementare, lucruri în privinţa cărora, din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană ar trebui să facă mai mult. Dar dacă rezolvi aceste aspecte, e surprinzător cât de puţin mai pot face ruşii.
Mark Galeotti: E un model fascinant. Ce trebuie să înţelegem noi e că Putin nu e vreun mare jucător de șah - acesta e clișeul recurent în rândul ruşilor - cineva care anticipează fiecare pas cu 6-7-8 mutări înainte. Nici vorbă. Tipul de stat pe care l-a creat e, de fapt, mai degrabă unul în care Kremlinul pune la cale strategii de ansamblu. Ce dorește Putin e, în esenţă, ca Europa să fie divizată, distrasă și demoralizată, pentru a nu putea face front comun împotriva lui și, în principiu, pentru a nu putea face nimic ca să-l împiedice să-şi impună voința în ţări precum Ucraina, Georgia sau Belarus sau în orice altă ţară despre care crede că face parte din sfera sa de influență. Prin urmare, face cunoscută imaginea de ansamblu a ceea ce-şi dorește. Din acest punct de vedere, sunt foarte multe instituții și indivizi din interiorul sistemului rus - de la diplomați şi spioni, la oameni de afaceri și da, chiar persoane din interioriul Bisericii - care vor să facă lucruri astfel încât să pună în aplicare această agendă. Dacă nu funcționează, Kremlinul poate spune "noi n-am avut nicio legătură". Dacă funcționează, atunci Kremlinul spune "ne place asta, vom depune ceva mai mult efort și vă vom răsplăti". E, de fapt, un sistem foarte antreprenorial. În ochii lui Putin, toate aspectele societății ruse ar trebui să fie subordonate statului, atunci când statul o dorește.
Alina Mărculescu Matiș: Spuneţi că nu există o mare strategie, un mare plan pentru toate aceste acţiuni. În schimb, spuneţi că Rusia e foarte bună când vine vorba de exploatarea vulnerabilităţilor locale, atunci când acestea apar şi că aşa funcţionează, de fapt, acest război politic.
Mark Galeotti: Trebuie să înțelegem că Rusia e relativ slabă. E mai puternică, totuşi, decât majoritatea statelor europene, dar, cu toate acestea, dincolo de puterea sa nucleară, Rusia nu poate fi un rival economic pentru Uniunea Europeană sau pentru NATO, din punct de vedere militar. Chiar şi aşa, Rusia încearcă să forțeze aceste instituții să se retragă şi să-l lase pe Putin să facă ce vrea acasă și în imediata vecinătate. Deci, într-un fel şi adoptând un stil de gherilă, Putin încearcă să se asigure că profită de slăbiciunile noastre și de punctele lui forte. E adevărat că, uneori, rușii încearcă să acționeze în mod activ - am văzut asta în cazul alegerilor din Franța, unde au avut un rol în propagarea dezinformării, dar și în atacurile cibernetice. Dar, cel mai des, ei așteaptă să apară o criză - o criză între state europene sau în interiorul statelor europene - și apoi încearcă să vadă ce pot face pentru a înrăutăți situația.
Alina Mărculescu Matiș: Ce le răspundeţi celor care sunt sceptici şi care cred, aşa cum spune şi Kremlinul, că există o paranoia atunci când vine vorba de Rusia şi că nu e posibil ca un singur om (Vladimir Putin, n.r.) să fie în mijlocul tuturor acestor lucruri?
Mark Galeotti: La urma urmei, el e cel care se află în fruntea sistemului. A creat un sistem în care el e decidentul suprem. Desigur că cele mai multe probleme nu ajung pe biroul lui. Nu e adeptul unui stil de micromanagement. Dar, în mod cert, atunci când vine vorba de lucruri importante, cum ar fi afaceri importante sau probleme politice majore, ştim că (Vladimir Putin, n.r.) ţine să fie implicat. El a fost omul care a luat decizia finală legată de anexarea Crimeeei şi de mişcările din Donbas. El trebuie să fi fost persoana care a aprobat scurgerea de documente care a influenţat alegerile americane şi aşa mai departe. Atunci când vine vorba de probleme-cheie, ţine foarte mult ca el să fie cel care ia deciziile. În al doilea rând, nu doar noi avem un cult al lui Putin, şi ruşii fac la fel. Mă uimeşte mereu - petrec cât de mult timp pot în Moscova, deoarece, pentru cercetare, cred că trebuie să fii la faţa locului şi să vorbeşti cu oamenii faţă în faţă. Ce mă surprinde cel mai mult e măsura în care ruşii înșiși sunt cât se poate de conştienţi cu privire la Putin şi la ce-şi doreşte Putin. Asta pentru că, într-o anumită măsură, îl folosesc pe Puțin ca pe o prescurtare. Când spun "Putin", se referă la Kremlin, la administraţia prezidenţială, la Guvern. E un guvern foarte opac, netransparent. Foarte multe dintre inițiativele pe care le vedem apar în speranţa că îl vor mulţumi pe Putin. Sunt oameni care se uită în sus şi încercă să obţină atenţia şi sprijinul lui Putin. Nu e, deci, ceva care vine de sus în jos de la Kremlin, ca nişte instrucțiuni transmise oamenilor. Într-un fel, toată această campanie politică e alimentată de ce-şi imaginează oamenii că şi-ar dori Putin. Deci și rușii îl plasează pe Putin la mijloc, nu numai noi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
