BUSINESS CLUB. Greu de controlat. Administrațiile locale umflă datoriile statului. Premierul vrea reduceri de cheltuieli

Normal că de la Bucureşti s-a cerut plata arieratelor, s-a cerut să aibă grijă cu banii, dar au cam fost flituiți de puternicii de la nivel local. Asta arată şi cum este distribuită puterea, cine condiţionează pe cine.

Puternicii din administrațiile locale îl trimit pe ministru la plimbare

De la sfârșitul anului 2012, când aveau datorii de 190 de milioane de euro, administraţiile locale au ajuns în prag de februarie la arierate de 265 de milioane de euro. Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care Guvernul şi FMI stabileau că arieratele trebuie reduse cu 5% în fiecare lună, iar la Bucureşti se stabileau scheme pentru a stinge muntele de datorii din curtea primăriilor şi consiliilor judeţene.

Ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, spune, citat de gândul.info, că autorităţile locale au dat drumul la lucrări nebugetate şi s-au întins mai mult decât îşi permiteau. Omul care se ocupă de cheltuirea banului public a trimis o scrisoare în teritoru prin care cerea plata cu prioritate a acestor datorii. O atitudine responsabilă de ministru, care nu a făcut altceva dectâ să stârnească revoltă printre aleşii locali. „Voinea e acolo să găseacă soluţii şi nu să dea directive, căci dacă nu găseşte poate fi uşor schimbat!”. E o ameninţare serioasă pentru un ministru cu ceva susţinere politică, dar cu profil de tehnocrat, care vine din partea unui așa-numit baron local – președintele Consiliului Județean Constanța

„Circulara este o prostie”, a apreciat Nicuşor Constantinescu, preşedintele Uniunii Consiliilor Judeţene. „Este o reclamaţie-cerere, aţi auzit de aşa ceva? Reclamaţie-cerere. Subsemnatul...Scrânciob, de profesie artizanat popular, cu o vechime la tarabă, vă rog să faceţi asta! Ce să...Am rupt-o din prima clipă scrisoarea, bineînţeles”, a spus Constantinescu.

Edilii se plâng că nu vor mai avea bani de proiecte dacă plătesc arieratele. Care, de fapt, sunt datorii făcute tot la nivel local, tot de ei. De fapt, administraţiile locale fac datoriile şi apoi aşteaptă ca ele să fie plătite de la nivel central. Aşa s-a întâmplat anul trecut când la cele două rectificări s-au dat 350 de milioane de euro de la buget către autorităţile locale pentru plata datoriilor şi salariilor restante.

Pentru a nu mai acoperi de la centru arieratele din teritoriu, guvernul a introdus un sistem de stingere a datoriilor. Administraţiile locale sunt obligate să stingă 85% din arierate până la sfârşitul lui martie şi pentru a acoperi sumele restante, vor lua împrumuturi de la Trezorerie. De asemenea, a fost introdus şi un sistem de penalizare. Administraţiile care nu reduc datoriile nu vor mai primi de la bugetul central cotele defalcate de TVA şi impozit pe profit. Sunt reguli de igienizare a bugetelor locale, dar par goale de conţinut din modul în care un ales local vorbeşte despre ministrul Bugetului, cel care ar trebui teoretic să facă regulile.

Premierul vrea reducerea cheltuielilor bugetare cu 15%

Și, în acest context, în care un ministru este trimis la plimbare, apare și mesajul premierului Victor Ponta de reducere a personalului şi cheltuielilor de achiziţii cu 15%.

OK, Liviu Voinea nu are puterea şi nici poziţia premierului, dar nu e de trecut cu vederea cazul. Dar să vedem cum e treaba cu cererea lui Victor Ponta.

Le-a cerut miniştrilor să vină cu soluţii pentru a face pomenita reducere. În şedinţa de guvern ar fi spus că nu vor fi afectate recuperările salariale şi nu e neapărat nevoie de disponibilizări.

Dar deja se discută prin ministere de metode. Acest lucru se poate face prin tăieri ale cheltuielilor salariale, prin disponibilizări sau prin cele două măsuri combinate.

Prin tăierile de cheltuieli nu este atins direct salariul, ci alte forme de venit, gen sporuri, dar efectul este acelaşi. Omul ia mai puţini bani. Nu e clar, însă, nici până unde se va merge cu aceste reaşezări. Nu este clar nici dacă e vorba doar de administraţia centrală și de instituţii subordonate în teritoriu sau se va ajunge la toţi bugetarii.

Dacă se va merge pe toată linia, atunci economiile ar fi serioase.

Cheltuielile cu bugetarii sunt de peste 10 miliarde de euro pe an, iar cele cu bunurile şi serviciile sar şi ele de 8 miliarde de euro. Sunt sume calculate la cursul din buget, 4,5 lei, la cursul actual sunt mai mari cu vreo jumătate de miliard. Dacă s-ar reuşi o economie de 15% , atunci s-ar strânge 2,8 miliarde de euro. Ceea ce ar reprezenta peste 2% din PIB şi, practic, dacă veniturile şi cheltuielile ar rămâne aşa cum au fost desenate în buget, atunci ar ieşi excedent.

Ce transmite mesajul premierului

De fapt, această cerere a premierului transmite mesajul că visteria statului stă prost. În martie, Guvernul constată că nu şi-a calibrat cum trebuie bugetul. Adică sunt destule lucruri care au fost supraestimate, iar unul dintre ele este atragerea de fonduri europene. Întrebarea de zece puncte este dacă guvernul va reuşi acea reducere de 15%.

Ea este posibilă până la un anumit nivel, după care guvernul nu mai are pârghii. Şi cu asta ajungem la început, la autorităţile locale. Acestea sunt greu de controlat. Administraţia centrală poate face ajustări până la un anumit nivel, după care nu mai are cum să intervină.

Şi în anii de după 2008, sub presiunea FMI, guvernul central a făcut restrcturări, dar au mers doar până la un anumit nivel, mai departe nu se putea. De aceea a fost nevoie de o tăiere grosolană de salarii, pentru că nu se putea extirpa chirugical. Iar administraţiile locale au rămas nereformate şi cu datorii uriaşe, până acolo, încât acum vreo doi ani o treime din primăriile ţării erau de facto în faliment.

E greu de controlat administraţia locală. În ianuarie, achiziţiile de bunuri şi servicii au urcat cu 13%, iar cei de la Finanţe au explicat că a venit tocmai de la administraţiile locale. S-au văzut oamenii la bani. De aceea, e greu de crezut că această reducere de cheltuieli cu 15% va fi profundă. Şi atunci, dacă ea nu are efect, vom vedea cum statul nu va reuşi să acopere cum trebuie cheltuielile la care s-a angajat şi s-ar putea să ne amintim ce spuneau nişte economişti mai sceptici la început de an despre bugetul prea optimist. Spuneau că nu scăpăm din 2013 fără creşteri de taxe.