Achiziția de F 16 a avut mai puțin raționamente economice și mai mult strategice. Discuția nu poate fi desprinsă de amplasarea scutului antirachetă în România. S-au luat avioane la mâna a doua în ideea că vor costa ceva mai puțin și în perspectiva că armata va fi echipată cândva cu F35, vîrful tehnologiei americane. La cât costă acest avion - și nu putem da o cifră căci costurile sale tot cresc - se pare că vom rămâne decenii bune cu F16.
628 de milioane de dolari va plăti România pentru 12 avioane de fabricație americană F16. În medie, aproape 52 de milioane de dolari pentru fiecare aparat de zbor. Avioanele de luptă au fost deja folosite de armata portugheză, dar vor fi modernizate înainte de vânzare.
Dincolo de suma ce va fi plătită și dotările aparatelor, va fi foarte importnat cum se negociază contractul și în acest sector se vor purta negocieri cu Lockheed Martin producatorul F 16. Acest gen de contracte au așa numite obligații de offset, obligații prin care firma este nevoită să întoarcă în economia românească bani prin comenzi, facilitați de export sau antrenamente pentru echipaje. Obligațiile de offset, bine negociate, pot depași 100% din valoarea contractului.
Prin ele se pot da comenzi în industria de aparare, se pot crea locuri de muncă. E nevoie ca autoritățile să urmăreasca îndeplinirea celor asumate. La contractul de achiziție a fregatelor de la BAE Systems, obligațiile de offset au cam fost uitate.
Principalul contracandidat al americanilor a fost grupul suedez SAAB cu JAS 39 Grippen. Ultima oferta a suedezilor ar fi costat România puțin peste 1 miliar de euro pentru 14 avioane de lupta. În plus, suedezii se angajau să investeasca inclusiv în industria aeronautică românească.