Asaltul dus de acei eroi a fost rememorat cu ajutorul a 24 de militari de la operaţiuni speciale.
Armatele germane ocupaseră cota 495 de la Oarba de Mureş la sfîrşitul acelei luni. Militarii români au vrut să demonstreze că pot învinge, chiar dacă nimeni nu le dădea vreo şansă.
Puţini dintre martorii acelui septembrie sângeros mai sunt astăzi în viaţă. Lucreţia Mărginean şi-a pierdut soţul în bătălia de atunci. Bătrîna i-a povestit lui Traian Băsescu prin ce clipe de groază a trecut.
„Auzi, domnule preşedinte, că-s de aici din Oarba. Când am venit din refugiu aşa i-am văzut că stăteau pe câmp”, a spus Lucreția Mărginean.
Şeful statului le-a adus un omagiu militarilor căzuţi în acea bătălie.
„Aici , la Oarba de Mureş (...) știm toţi că Transilvania a costat enorm poporul român. Și poporul român nu a dat nici bani, nici favoruri, ci a dat sânge”, a spus Traian Băsescu.
Atacul din septembrie 1944 a durat 20 de zile. Ofensiva s-a derulat sub comanda generalului locotenent Serghei Trofimenko, şeful corpului 22 al Armatei Roşii.
România abia semnase Convenţia de Armistiţiu de la Moscova, din 12 septembrie. Acela era primul document care atesta oficial calitatea ţării noastre de aliat al Naţiunilor Unite.
Prin Proclamaţia de la 23 august 1944, România acceptase să întoarcă armele. A fost însă un angajament verbal, aşa că ruşii au continuat să considere armata română drept inamic.
Primele lupte în care România se alătură trupelor sovietice sunt cele pentru eliberarea Ardealului. Lupte grele, cu pierderi grele. Aşa cum a fost şi la Oarba de Mureş, unde 11.000 de români au murit atunci.