O carte a schimbat destinul Aurorei când avea doar 18 ani. În clasa a 12-a, mama ei i-a dat cadou un manual de astronomie pentru cursuri universitare.
Aurora Simionescu, astrofizician: „Am citit cartea respectivă, n-am înţeles foarte mult de prima dată, mi s-a părut fascinant, dar nu am înţeles foarte mult şi m-am încăpăţânat să învăţ din ce în ce mai mult.”
Mama Aurorei: „Îmi amintesc că avea talent la desen şi că printre primele desene făcute de copil conţinea un extraterestru.”
Nicoleta Becheanu, profesor fizică: „Când rămâneam noi două, deci era superb pentru că erau multe întrebări pe care eu nu mi le-am pus. Şi când venea de la ea, chiar dacă pe moment să zicem că soluţia nu o aveam, eram încântată şi era superb să mă duc şi să descopăr şi să discutăm apoi împreună.”
Iuliana Orzan, fostă colegă: „Aurora era genul de persoană care şi în clasă punea întrebări, era curioasă.”
După ce a terminat liceul, Aurora Simionescu a studiat astrofizica la o facultate din Germania. A urmat un doctorat în acelaşi domeniu, după care a câştigat o bursă de trei ani la NASA. Acolo, a reuşit să descopere o bucăţică de univers, necunoscută până atunci. Pentru asta a primit titlul de Omul Anului în România în 2008.
Aurora Simionescu, astrofizician: „Curiozitatea mea de a şti cum e să locuieşti în altă ţară, să ai o carieră care nu a mai fost încercată de mulţi alţii înaintea ta, curiozitatea asta mereu a învins frica.”
De doi ani, Aurora lucrează la Agenţia Spaţială din Japonia, unde de luna viitoare se va lansa un nou satelit cu ajutorul căruia îşi va continua cercetarea. În 2015 ea a fost printre cei 13 români incluşi în topul celor 100 de inovatori din Europa Centrală şi de Est.