Aurora Dumitrescu, fost deținut politic: Toate închisorile au avut un Vișinescu
„Alexandru Vișinescu te pedepsea cu o ură personală, el nu executa un ordin, te ura efectiv, simțeai ura”, a povestit la Digi24 Aurora Dumitrescu, fost deținut politic. Ea a subliniat că ancheta trebuie extinsă.
„L-am cunoscut pe Vișinescu, din păcate, la Jilava și la Mislea. Am satisfacție nu că e acuzat, ci pentru că ies la iveală lucrurile, tineretul va cunoaște trecutul, ceea ce e important. Se face dreptate, nu rămâne crimă nepedepsită. E târziu, sigur, pentru că ceilalți s-au dus, dar Vișinescu e produsul unui sistem, sunt mulți ca el”, a declarat ea, după ce procurorii au anunțat că Vișinescu este acuzat de genocid.
„Erau închise acolo femei demne, de calitate, cu care el se purta ca și cu niște servitoare. Vișinescu, pentru o vorbă, dacă ridicai ochii, te băga la Neagra. Eu am fost pentru nimic pedepsită. Îl interesa metoda de a umili, de a-și bate joc. Nu ne-a spus niciodată pe nume, numai bandită, cuvinte pe care mi-e jenă să le pronunț”, a subliniat Aurora Dumitrescu.
„Pe lângă puterea pe care o aveau, mai puneau de la ei și gramele lor de ură. Te pedepsea cu o ură personală, el nu executa un ordin, te ura efectiv, simțeai ura. Toate închisorile au avut un Vișinescu, ancheta trebuie extinsă și asupra medicilor din pușcării. După ce eram bătuți, medicii erau chemați să spună dacă mai poate fi bătut sau nu respectivul deținut”, a povestit ea.
„Elitele au fost primele distruse. Comunismul a scos la suprafață toate gunoaiele, oameni care nu știau istorie, nimic. Știau doar una împotriva unor oameni care cunoșteau mai multe. Nu se poate să îl târăști pe Maniu de picioare în jos, până la sicriu, un om care a făurit România Mare. La fel cu elita culturală, studenții. Tot ce a fost mai demn în țara aceasta au făcut praf”, a subliniat Aurora Dumitrescu.
Aurora Dumitrescu a fost arestată la 13 decembrie 1951. Judecată cu lotul Liviu Brânzaş, a fost condamnată la 6 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Teritorial Oadea pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost încarcerată la penitenciarele Oradea, Jilava şi Mislea pentru doi ani de zile, iar după eliberare i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Beiuş. După eliberarea din închisoare a suportat numeroase şicane şi a fost urmărită de Securitate. Reuşeşte după 1964 să îşi finalizeze studiile, absolvind Facultatea de Istorie
Ea a mărturisit la un moment dat: „Eu când am ajuns deja la Jilava, eram bolnavă de plămâni. Făcusem o apă la plămâni la Oradea. Şi am rămas cu aderenţe şi acum. ...Eu am avut şi un soi de orgoliu, de încăpăţânare, cum să spun, eu nu m-am plâns niciodată! Nu am fost la nici un medic deşi aveam apă la plămâni! Şi aş fi putut să cer, dar aveam o aşa repulsie! Organică aproape! Dacă ei nu au ştiut că mi-au rupt mâna! Uite-te aici, nu am spus nimănui niciodată, mi se umflase, stăteam cu ea la spate! Aveam un soi de îndârjeală, probabil datorită vârstei... Aveam 19 ani, când ai idealuri, visezi, şi brusc ţi se taie toate aripile...Noi suntem norocoşi că am scăpat, că suntem vii, foarte mulţi au murit acolo, că putem muri….Ştii ce se întâmplă, eu am avut la Jilava sentimentul acesta ciudat că te pot omorî într-o clipă...”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
