„Copilotul era cu picioarele rupte, l-am îmbrăcat, i-am dat cușma”, povestește pădurarul Argentin Todea.
El a fost eroul din Apuseni. Când a aflat despre tragedie, a plecat împreună cu un coleg în căutarea victimelor. Cunoştea bine locurile. Chiar şi aşa, celor doi le-a luat mai mult de cinci ore ca să ajungă la supravieţuitori. Au bâjbâit mult prin beznă şi la un moment dat au început să strige, ca să fie auziţi de medici şi piloţi.
Când au ajuns pădurarii la ei, medicii şi copilotul au ştiut că mai au o şansă. Trecuseră şapte ore de când stăteau în zăpadă şi întuneric. Avionul lor căzuse în munţii Apuseni, la 1600 de metri altitudine. Erau minus 10 grade Celsius.
„Acolo sus unde era epava, a fost pana la genunchi, avea jumatate de metru zapada. Era frig, bătea un vânt”, își amintește un alt salvator, Ioan Toader.
„Spuneau că mor de frig. Le-am dat hainele de pe noi”, adaugă un alt bărbat, Petru Tui.
Pădurarii au făcut un foc ca să îi încălzească pe răniţi şi au improvizat tărgi din lemne şi pături. Prima dată au dus-o pe studentă la ambulanţa care aştepta în comuna Horea. Ea nu a mai putut fi salvată.
Cei patru medici şi copilotul le datorează însă viaţa celor doi pădurari curajoşi.
Cei care au ajuns primii la locul tragediei au fost îngroziţi.
„Avionul era rupt, aripa din partea stângă era smulsă, pilotul l-am văzut acolo strâns între fiare...”, își amintește Ioan Toader.
În memoria victimelor, localnicii din Horea au cioplit o cruce înaltă pe care au aşezat-o în locul epavei. Pe lemn sunt scrijelite numele pilotului Adrian Iovan şi cel al studentei, care au pierit în tragedia aviatică.