La 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului habsburgic, era asasinat la Sarajevo de un un student sârb bosniac, membru al unui grup naţionalist radical. A fost scânteia care a aruncat în aer butoiul cu pulbere al Europei. O lună mai târziu, Imperiul austro-ungar a declarat război Serbiei.
Conflictul, care avut printre cauze naționalismul și ambițiile imperialiste, a cuprins treptat întreaga Europă. Mânate de dispute care mocneau, 28 de state cunoscute ca Aliaţii sau ca Puterile Asociate, între care Anglia, Franţa, Rusia şi Italia, au luptat împotriva Puterilor Centrale, o coaliție care reunea Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman si Bulgaria.
După ce Germania a declanșat războiul submarin total și a atacat navele comerciale americane, în 1917, aliaţilor li s-au alăturat şi State Unite, care au aruncat în luptă două milioane de soldaţi.
În 1918, armata germană a eşuat încercând să despartă trupele franceze de cele britanice și să împiedice un atac american de anvergură. Aliaţii au lansat o contraofensivă de 100 de zile, căreia maşinăria de război germană nu i-a putut ţine piept.
În zorii zilei de 11 noiembrie 1918, la două zile după ce Kaiserul Germaniei a abdicat, o delegaţie germană s-a întâlnit cu reprezentanţii Aliaţilor, într-un vagon de tren, în pădurea de la Compiegne, în nordul Franţei. Acolo, cele două tabere au semnat acordul de încetare a ostilităților. Armistiţiul a intrat în vigoare la ora 11.00.
Nu a fost însă o capitulare propriu-zisă a Germaniei. Starea de război a persistat încă șapte luni, până la semnarea Tratatului de la Versailles, la 28 iunie 1919. În urma războiului s-au destrămat patru imperii - german, otoman, austro-ungar şi rus, noi state au apărut pe harta Europei Centrale și de Est, iar America s-a afirmat ca putere mondială.