Universităţile de stat rămân fără profesori
Arthur Camciuc a terminat facultatea de Transporturi în 1999, ca şef de promoţie. A urmat apoi un master şi cursurile doctorale, tot la Politehnică, unde a fost preparator şi asistent universitar, vreme de şapte ani. Pasiunea lui a fost „rezistenţa materialelor”.
A avut ocazia să plece cu burse de studiu în străinatate, aşa că a văzut cum funcţionează sistemul de învăţământ la alţii.
„Un profesor din Cehia era doctor, avea peste 15 ani de experiență în domeniu, participase la contracte, a fost angajat la universitate direct conferențiar iar intr-un an a ajuns profesor”, povestește Arthur Camciuc.
În România, lucrurile stau cu totul altfel.
Un asistent, „în patru, cinci ani ar putea îndeplini condiţiile de lector, alţi cinci ani condiţiile de conferenţiar şi apoi cinci, şase, şapte ani, condiţiile de profesor”, spune George Darie - rectorul Universității Politehnica
Adică este nevoie de o medie de 15-20 de ani de experienţă la catedră pentru a ajunge la gradul de profesor cu o leafă de cel mult 5.000 de lei.
Drept urmare, Arthur Camciuc s-a mutat la privat şi câştigă mii de euro lunar. Şi ca el sunt mulţi.
„Sunt universităţi din alte ţări în care la şapte studenţi, avem un cadru didactic. La noi avem în jur în jur de 20-25 de studenţi pentru un cadru didactic”, spune George Darie.
Anton Hadăr, președintele federației sindicale „Alma Mater”, spune că ar fi nevoie, în acest moment, de 4.000-5.000 de asistenţi universitari.
„Și ar mai fi nevoie de încă pe atât posturi de scos la concurs pentru promovare, trecerea de la asistent la lector, de la lector la conferențiar, de la conferențiar la profesor”, mai spune Anton Hadăr.
Soluţii ar fi, spun rectorii: ca avansările în carieră şi scoaterea posturilor la concurs să nu mai depindă de stat. Universităţile au venituri proprii şi ar putea face angajări fără să ceară bani de la buget.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
