Şcoala de paradoxuri: Părinţii care nu îşi trimit copiii la cursuri sunt amendaţi cu 1.000 de lei, dar statul nu păţeşte nimic dacă nu le dă manualele promise prin lege. Chiar şi în Capitală este criză mare. Sunt şcoli unde doar opt elevi dintr-o clasă de 30 au cărţi gratuite. Şi nici nu pot fi folosite toate, pentru că sunt rupte şi incomplete după ani în care au trecut din mână în mână.
În Bucureşti, la Şcoala Nr. 80 de pildă, doar un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a au primit manualele promise de lege. Cărţile au fost oferite cu prioritate celor mai silitori.
„Toate în afară de engleză, geografie şi istorie şi muzică. Avem note bune, facem meditaţii şi am primit un manual. Au prioritate cei cu mediile mai mari la început”, spune un elev.
La Şcoala 88, elevii de clasa a VI-a aşteptau câte 11 cărţi. Nu le-au văzut decât pe cele de română, biologie şi educaţie tehnologică.
„Am primit trei sau patru manuale de persoane. Restul le cumpărăm. În fiecare clasă sunt 30-31, foarte mulţi elevi şi nu ajung manualele”, spune un alt elev.
În aceste condiţii, unii pur şi simplu învaţă doar după notiţe. Alţii au părinţi care fac efortul de a le cumpăra cărţile. Cheltuiesc pentru asta chiar şi 300 de lei. Dacă mai cumpără şi culegeri şi caiete speciale, suma se dublează.
„De la şcoală anul acesta am primit trei manuale, restul a trebuit să le cumpărăm, în situația în care numai cartea și caietul de engleză au fost 63 de lei, de franceză cartea și caietul au fost 43 de lei, iar o carte de limba română 25 de lei”, spune prăintele unui elev de la această școală.
„Am primit trei manuale. Urmează pe celelalte să le cumpărăm din sursele noastre proprii. Copilul meu la matematică își scrie în clasă exercițiile, pentru că nu are manual de matematică”, adaugă un părinte.
„Probleme apar la gimnaziu pentru că aici sunt unele manuale care se transmit din an în an și procentul de retipărire al manualelor este între 7 şi 15%. În școală există un responsabil cu manuale care are obligația să le strângă, să le inventarieze, să le sorteze și apoi să facă comandă necesarului de manuale. Lucrurile se fac de multe ori superficial”, afirmă Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar București.
„Ce poţi face decât în cazul extrem să acţionezi în instanţă, este un lucru nedorit, și este un lucru foarte greoi, pentru ca nu te ajută cu nimic. Părintelui îi trebuie manualul în momentul respectiv”, spune Iulian Cristache, președinte al Federației Asociațiilor de Părinți.
Teoretic, manualele se înlocuiesc o dată la trei ani şi trebuie să ajungă gratuit la fiecare elev. Practic însă, multe dintre ele sunt folosite între cinci şi zece ani.