Şcolile vor ţine evidenţa copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Primarul din Constanța cere controale în 5 școli, pentru a verifica vizele de flotant

Adolescent de 14 ani, descoperit în trafic după ce a condus 70 de kilometri cu fratele său în vârstă de 10 ani pe scaunul din dreapta

Avarie majoră în Craiova. Peste 100.000 de oameni au rămas fără apă și căldură, în timp ce activitatea Uzinei Ford a fost sistată brusc

Cum învață zeci de copii din Gorj în săli de clasă cu calorifere reci

Vânătoarea de cadouri în prag de sărbători. Cum să eviți jucăriile care pot pune în pericol siguranța copilului tău

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

Robert Popa îşi aminteşte despre tatăl său că „era înalt”. Dacă l-ar revedea acum, ştie exact ce ar vrea să facă: „Să stăm împreună, să mergem pe undeva noi doi”. Mama băiatului se străduieşte să suplinească şi locul părintelui lipsă.

„E foarte greu, mai ales pentru el, este o persoana mai sensibilă și mereu are nevoie de afecțiune mai multă, mereu afecțiunea pe care ar trebui să i-o dea tatăl lui el o cere de la mine”, spune Anișoara Popa, mama băiatului.

Copiii lăsaţi în grija rudelor nu mai sunt de multă vreme cazuri izolate. Putem vorbi despre un fenomen la nivelul societăţii. Cu toate acestea, autorităţile nu devin preocupate de problemele lor decât în situaţii extreme. Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor este percepută, uneori, ca un abandon care duce la consecinţe pe care familia nu le-a luat în calcul.

„Trebuie să avem în vedere că vorbim despre niște copii şi, ca atare, ei nu pot da un sens plecării părintelui. Felul ăsta de a gândi, în timp îl determină pe copil să-și dezvolte o imagine de sine negativă, ca să nu mai spunem că va experimenta și sentimentul de vinovăție. Pot duce la anumite tulburări gen depresie, anxietate”, a spus Marius Rusu, psiholog.

În încercarea de a întinde o mână de ajutor, Organizația Salvați Copiii a pus în practică un program de tip after-school. Funcţionează de şase ani.

„Vin zilnic, își petrec patru ore cu mine și sunt foarte atașați, de multe ori este greu să și plece acasă”, a spus Ionela Cristina Filip, învățătoare.

„De la înființare până în prezent am ajutat peste 4.100 de copii și peste 3.100 de reprezentanți ai lor”, a explicat Anca Stamin, coordonatorul programului Salvaţi Copiii.

Până acum, autorităţile nu au avut o monitorizare precisă a copiilor lăsaţi acasă de părinţii plecaţi să-şi câştige existenţa dincolo de graniţe. Statul vrea să schimbe situaţia.

„Toți membrii aparatului de asistență socială la nivel național vor trebui să verifice periodic copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Să verifice modalitatea în care aceștia își desfășoară activitatea la școală, dacă au note bune, ce anturaje au și starea lor de sănătate”, spune Marius Popescu, purtător de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București.

Estimările neoficiale ale UNICEF indicau acum câţiva ani aproape 350.000 de copii români cu părinți plecați în străinătate, de patru ori mai mulți decât cifrele oficiale.