Spaţiile vechi ce stăteau nefolosite au prins viaţa în mâna directorilor gospodari. Primul exemplu vine de la Şcoala Nr. 30 din Timişoara, unde un subsol s-a transformat într-o sala de fitness, ce aduce bani la bugetul unităţii.
„A fost amenajat pe parcurs pentru a putea obţine fonduri extrabugetare şi care ne-au ajutat să putem dota alte spaţii pentru activitatea din şcoală”, explică Aurelia Jula director.
Este reţeta care de aproape 14 ani îi garantează şcolii un profit constant. Iar profitul se tranformă în clase noi, dar permite şi plata salariilor unor profesori. „Suntem plătiţi exact din aceste fonduri extrabugetare care se strâng din închirierea bazinul de înot către alte persoane.", spune profesorul Cosmin Ilea.
Colegiul Tehnic Henri Coandă este un alt exemplu că se poate. Cu cei aproximativ 20.000 de lei pe care îi strânge anual, directorul a pus la punct ateliere moderne pentru elevi. „Aici avem o parte din utilajele care sunt necesare unei bucătării moderne: un cuptor cu microunde, cu aparate de tehnică modernă”, explică el. Toate au fost cumpărate cu banii obţinuţi din închirierea sălii de sport şi a altor spaţii pe care şcoala nu le folosea.
Şi terenul sintetic cu nocturnă de la Colegiul Tehnic Ferdinand se închiriază cu aproape o sută de lei pe lună. Banii adunaţi au fost folosiţi la dotarea unităţii de învăţământ. „Fondurile nu sunt extraordinar de numeroase, dar s-au dovedit suficiente pentru anumite reparaţii”, a subliniat directoarea.
După ce au înțeles că în orice școala e rost de câștig, aproape jumătate dintre directori au început să închirieze spații. În medie, unităţile şcolare din Timişoara reuşesc să adune între 10.000 şi 20.000 de lei anual din închirierea de spaţii.
Grădiniţa „adoptată" este un alt concept care s-a dovedit de succes, la Timişoara. Exemplu este Grădiniţa Nr. 11 unde vin zilnic aproape 300 de prichindei. Cea mai mare firma de sisteme de iluminat din vestul ţării a plătit lucrările de refacere a acoperişului şi faţadei.
Primăria nu ar fi găsit cu uşurinţă banii necesari, peste o sută de mii de euro, pentru reparaţiile de care avea nevoie clădirea.
În parteneriatul cu firmele, autorităţile locale s-au inspirat din modele de peste graniţe. „Este un concept care în vestul Europei şi în Statele Unite funcţionează foarte bine şi care permite ca fondurile private şi care au facilităţi mai mari sau mai mici să fie investite în nevoile comunităţii”, a explicat Dan Diaconu, viceprimarul oraşului Timişoara.
Asemenea parteneriate scutesc primăriile de mari cheltuieli. Acolo unde nu se găsesc firme generoase, iar comunităţile sunt sărace, elevii suportă consecinţele. Anul acesta, peste 5.000 de şcoli nu au primit aviz sanitar de funcţionare.