Au trecut câteva săptămâni de la ultimul test în care scriitorul Radu Paraschivescu vă invita să descoperiţi zece greşeli strecurate cu bună ştiinţă într-un fragment. Ca să nu vă pierdeţi reflexele şi obiceiul, vă propune un nou episod în acelaşi registru. Mai întâi vă citește pasajul, iar apoi descoperiți împreună greşelile.
„Mi-a plăcut comedia la care am fost în weekend, chiar dacă prietena mea crede că am dat în mintea copiiilor. La sfârşitul piesei mi-a venit să aplaud la scenă deschisă. Prietena mea mi-a spus că i-ar pare bine să-l cunoască pe actorul din rolul principal şi i-am promis că o să mijlocesc o întâlnire. De la teatru am vrut să mergem la un restaurant din zonă, dar, din cauză că nu aveam rezervaţie, n-am găsit nicio masă liberă. Am plecat mai departe, am trecut pe lângă un spital pentru bolnavi psihici şi am ajuns până la urmă la un local aflat în proprietatea unui prieten târgoviştean, adică original din Târgovişte. Localul era în renovare, ceea ce m-a decimat un pic. Nici prietenei mele nu i-a convenit situaţia. Am văzut cum i se schimbă fizionomia feţei şi, deşi de obicei vorbeşte într-una, a simţit nevoia să tacă o vreme. Pe urmă mi-a spus: «Partea proastă la tine e că nu te gândeşti din timp la lucrurile astea. Nu-ţi place să planifici. Fiecare dintre noi are un tendon al lui Ahile. Al tău e ăsta: laşi totul la voia întâmplării.»”
Radu Paraschivescu: Şi acum, să găsim greşelile. Iat-o pe prima: „Am dat în mintea copiiilor” (cu trei „i”-uri). E-adevărat, substantivul „copil” are forma de plural articulat „copiii” în cazurile nominativ („Copiii au fost cuminţi toată ziua”) şi acuzativ („Părinţii şi-au însoţit copiii”).
Însă forma corectă de plural în cazurile genitiv şi dativ este „copiilor”, cu doar două „i”-uri. Prin urmare, enunţul corect din textul nostru era „am dat în mintea copiilor”. A doua greşeală: „La sfârşitul piesei mi-a venit să aplaud la scenă deschisă”. Aplauzele la scenă deschisă se aud în timpul spectacolului, nu după ce se încheie. La teatru, după ce piesa ia sfârşit, cade cortina, ceea ce înseamnă că scena nu mai e deschisă. Forma corectă era „mi-a venit să aplaud călduros, puternic, entuziast, din tot sufletul”. A treia greşeală: „i-ar pare bine să-l cunoască”. Dat fiind că verbul „a părea” este de conjugarea a doua, la fel ca verbul „a plăcea”, forma corectă de condiţional era „i-ar părea bine să-l cunoască”.
A patra greşeală: „din cauză că nu aveam rezervaţie”. Substantivul „rezervaţie” denumeşte o arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale etc. Dacă vrei să-ţi opreşti din timp o masă la restaurant, trebuie să faci rezervare. Aşadar, enunţul corect era „din cauză că nu aveam rezervare”.
A cincea greşeală: „un spital pentru bolnavi psihici”. „Psihici” este adjectiv, iar noi aveam nevoie aici de un adverb, adică de „psihic”. De ce? Fiindcă e vorba de bolnavi din punct de vedere psihic, adică de bolnavi psihic. Construcţia se formează după aceeaşi structură ca „debili mintal” sau „deţinuţi politic”. Forma corectă era „un spital pentru bolnavi psihic”. A şasea greşeală: „un prieten târgoviştean, adică original din Târgovişte”. Un prieten original înseamnă un prieten nonconformist, bizar, excentric sau extravagant. Dacă ne referim la oraşul în care s-a născut prietenul, adică la locul lui de origine, trebuie să folosim adjectivul „originar”. În concluzie, forma corectă era „un prieten originar din Târgovişte”. A şaptea greşeală: „m-a decimat un pic”. „A decima” înseamnă fie „a omorî în număr foarte mare”, fie, în Roma antică şi în Evul Mediu, „a pedepsi o unitate de luptă executându-i fiecare al zecelea soldat”. În textul nostru, forma corectă era „m-a surprins un pic”, „m-a derutat un pic”, eventual „m-a nedumerit un pic”.
A opta greşeală: „i se schimbă fizionomia feţei”. Avem aici un ditamai pleonasmul. Fizionomia nu se poate referi decât la faţă. Nu există fizionomia cotului sau a umărului, aşa că forma corectă era „se schimbă la faţă” sau „i se schimbă fizionomia”.
A noua greşeală: „de obicei vorbeşte într-una”. Sensul enunţului este „vorbeşte neîntrerupt” sau „nu-i tace gura o clipă”, ceea ce înseamnă că forma corectă era „de obicei vorbeşte întruna” (fără cratimă). În fine, a zecea greşeală: „fiecare dintre noi are un tendon al lui Ahile”. Sensul enunţului s-a dorit a fi „fiecare dintre noi are un punct slab, un punct vulnerabil”. Însă pentru asta trebuia folosită sintagma cu origini în mitologie „călcâiul lui Ahile”, pe care am explicat-o într-o ediţie precedentă.
(Urmăriți „Pastila de limbă” la Digi24 în fiecare duminică, de la 19:50)
Provocarea lui Radu Paraschivescu: Descoperiți 10 greșeli într-un text dat
Pastila de limbă | 10 greșeli pe care le faceți des și nu știți
Pastila de limbă | Zece greșeli de vorbire întâlnite frecvent
Alte „pastile de limbă” puteți citi aici.
Arhiva video a emisiunii, aici.