Lucrarea unei eleve la simularea de Bac: „Am o profesoară care nu zâmbeşte absolut deloc. Doamna dirigintă ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli”
O lucrare mai puţin obişnuită predată la simularea de Limba Română pentru examenul de Bacalaureat din acest an i-a atras atenţia unui profesor. Este eseul unei adolescente care, în loc să descrie relaţia dintre două personaje fictive, a sintetizat în câteva cuvinte legătura deficitară dintre profesor şi elev. Este un text care trebuia să fie notat cu punctajul maxim, spune profesorul corector Ovidiu Ivancu, dacă baremele de corectare şi sistemul de învăţământ ar fi permis asta.
Dascălul a postat pe blogul său lucrarea-manifest:
„Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.
Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva.
Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem să ne amintim de bine. Nu o să-mi amintesc definiția romanului sau a schiței, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-ați permis să lăsați materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem ființa umană.”
Este răspunsul unei eleve de clasa a XI-a la unul dintre subiectele de la simularea examenului de Limba Română pentru Bacalaureat, devenit viral pe internet după ce a fost făcut public de profesorul care a corectat lucrarea fetei. Profesorul i-a adresat la rândul său elevei o scrisoare deschisă pe blogul personal.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
„Am trăit o anume frustrare pe care am exprimat-o şi pe blogul meu pentru că, în ciuda unui text care arăta foarte bine, nu s-a încadrat în baremele de corectare”, a arătat profesorul de limba română Ovidiu Ivancu, invitat în emisiunea Jurnalul de Seară Digi24.
Dascălul are 35 de ani şi predă la Liceul Tehnologic din Sebeş. A fost impresionat de eseul elevei pentru că, deşi nu a surprins relaţia dintre două personaje ale unei comedii studiate în liceu, aşa cum se cerea, a sintetizat perfect ce se întâmplă cu sistemul de educaţie.
„Mi-a arătat în primul rând că şi de partea cealaltă a catedrei se simte un lucru pe care şi noi îl simţim: birocratizarea sistemului. Ar trebui poate să se pună mai puţin accent pe anumite concepte operaţionale care sunt artificiale şi inoperante în viaţa de zi cu zi şi să transferăm accentul către valori, către abordari mai aproape de ce gândesc tinerii de azi”, a mai spus Ovidiu Ivancu.
Pentru a scăpa de jugul birocratizării este nevoie ca atât elevii, cât şi dascălii să facă schimbări, crede profesorul. Este un clişeu, admite Ovidiu Ivancu. Dar recunoaşte că ar fi onorat să fie profesorul adolescentei care, în loc de un banal rezumat despre relaţia dintre personaje fictive, a descris multe dintre erorile pe care le comit profesorii la ore.
Răspunsul profesorului:
„Da, știm cum e adolescența, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncțională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenți mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescența noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre.
Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ți pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiția romanului și a schiței. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esențiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îți stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovați, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparține, însă, în cele din urmă, ea aparține celor ca tine!
Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi. De data asta, voi sunteți profesorii! Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit.”
Sursa: OvidiuIvancu.wordpress.com
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
