DEZBATERE. Şcoală acasă sau în sistemul de stat?

Data actualizării: Data publicării:
2010 CeBIT Technology Fair
HANNOVER, GERMANY - MARCH 01: Children try out networked computer laptops in the Digitial Classroom at the Microsoft stand at the CeBIT Technology Fair on March 1, 2010 in Hannover, Germany. CeBIT will be open to the public from March 2 through March 6. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

„Fără constrângeri, fără competiţii impuse, fără note sau calificative". Sunt principalele motive pentru care Dragoş Bucur şi Dana Nălbaru şi-au dorit ca fiica lor de 9 ani să nu mai înveţe la şcoală, ci acasă.

2010 CeBIT Technology Fair
FOTO: Gulliver/ Getty Images

O decizie pe care cei doi părinţi spun că au luat-o după ce s-au documentat în privinţa sistemului homeschooling şi au vorbit şi cu alţi oameni care au ales această metodă de educaţie pentru copiii lor. Dorinţa e ca fiica lor să se dezvolte în propriul ritm şi să înveţe să facă în viaţă ce îi place cu adevărat.

„Ce m-a determinat pe mine să iau această decizie? Ea. Potenţialul ei. Mi-am dat seama că sistemul de învăţământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în faţa altora că şi cât ştiu, că şi cât au învăţat, este depăşit de vremurile pe care le trăim. Nu consider că a învăţa e un lucru greşit, dimpotrivă, cred că este esenţialul pentru a avea o viaţă frumoasă. Consider, însă, că felul în care învaţă copiii în şcolile din ziua de azi naşte în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumuseţea interioară. Am vrut că ea să nu piardă această frumuseţe, să o las să se dezvolte în ritmul ei, să capete încredere în ea însăşi, să înţeleagă că singur îţi poţi depăşi limitele, să înveţe să facă în viaţă ceea ce îi place cu adevărat, să nu-i fie teamă niciodată să o ia de la început, să fie independenţa, să nu-i dicteze nimeni direcţia în viaţă… Aş vrea să nu îi fie frică să spună nu, să-i ajute pe ceilalţi şi să se bucure de viaţă cu adevărat. Încerc să nu proiectez (deşi mi-e greu să n-o fac) viitorul ei, ci să o ghidez atunci când are nevoie. O las pe ea să-mi spună sau să mă facă să-i înţeleg nevoile şi mă supun acestora. Pentru că ea e altă persoană, cu alte nevoi decât ale mele, cu propriile trăiri şi alegeri. Când scriu despre Sofia nu spun că ceilalţi copii sunt mai puţin buni, că e greşit a merge la şcoală, nu lovesc în profesori sau mai ştiu eu ce alte interpretări ar putea cei cu rele intenţii să dea. Spun că EA nu s-a adaptat sistemului clasic de învăţământ într-un mod armonios şi că alegerea noastră are de-a face cu felul în care sistemul a afectat în sens negativ copilul NOSTRU. Atât. Nu e mai mult. Nu e o luptă de convingere dusă cu nimeni ci o dorinţa de a ne ajută fiica să aibă o viaţă frumoasă şi plină de lucruri bune", şi-a motivat decizia Dana Nalbaru.

Ministrul Educaţiei: Poţi avea dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care e acreditată

Deşi admite că sistemul de învăţământ din România nu poate oferi aceste lucruri, Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, atrage atenţia la legislaţia neclară în privinţa sistemului de homeschooling. Prin urmare, pot apărea probleme legate de înscrierea la liceu sau facultate, din cauza cursurilor care nu au fost echivalate ori a diplomelor nerecunoscute.

Actorul Dragoş Bucur anunţă astăzi că îşi retrage fiica de la şcoală şi o introduce într-un sistem de homeschooling. Cum priviţi acest sistem?

Mircea Dumitru, la emisiunea „În faţa ta”: „Nu ştiu foarte bine cum funcţionează acest sistem în România în momentul de faţă. Ştiu că a început mai demult. Am avut câteva discuţii cu persoane care doreau să folosească sistemul pentru copii şi m-au intrebat, înainte de a fi ministru. Deci ar trebui să mă interesez şi să văd nu numai teoriile, ci şi funcţionarea lor exactă în România şi cadrul legislativ în care funcţionează. Cu siguranţă că există şi aspecte pozitive, dar există şi riscuri pe care ţi le asumi ca părinte. Aspectele pozitive sunt, aş zice, evidente, pentru că există o anumită libertate de a alege subiectele, educatorii pe care vrei să îi ai, cu cine anume faci anumite activităţi care sunt foarte agreate de copilul tău şi cred că asta face şi familia respectivă, a domnului Bucur. La acest lucru se gândeşte.

Există exemple istorice celebre de oameni care au stat acasă şi au fost educaţi până în momentul în care au ajuns la universitate şi au fost genii în domeniul lor. Un exemplu este Bertrand Russell care a fost educat în familie, acasă, înainte să meargă la univesitate.

Riscul este că atâta timp cât în România nu există o legislaţie clară care să îţi definească o rută de trecere din homeschooling în sistemul public formal de şcoală, care sunt condiţiile de a accede din home schooling în gimnaziu, liceu, universitate, poţi să fii în situaţia ca, odată ce ai terminat patru sau opt clase în sistemul şcolarizare acasă să nu poţi să te întorci în sistemul public. Să ai dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care e acreditată, un număr de credite, ore.

Ştiţi că acest gest al soţilor Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur este practic şi un vot de blam la adresa sistemul de educaţie din România. Spun că acest sistem este unul cu constrângeri, cu competiţii impuse, cu note şi calificative?

Mircea Dumitru: Nu şiu exact care e motivaţia până la capăt, însă am o anumită simpatie pentru unele dintre criticile pe care Bucur le aduce şcolii. De pildp, această idee pe care am mai prezentat-o de câteva ori de când am preluat portofoliul de ministru al Educaţiei. Evaluarea elevilor trebuie să fie una de factură strict cantitativistă, adică după numărul de teme, după caracterul foarte repetitiv al multora dintre ele.

Irene Oprescu este unul din puţinii părinţi din România care au ales educaţia în sistemul homeschooling. Ea a explicat la Digi24 de ce a ales acest sistem de învăţământ pentru cei doi copii ai săi, de 12 şi 14 ani:

„Am ales să nu îi dau la şcoală, pentru că se dezvoltă mult mai bine în homeschooling. Eu vreau ca ei să fie fericiţi.

Homeschooling e despre faptul că nu îl integrezi pe copil într-un anumit sistem rigid, ci că poţi să îl trimiţi la cursuri. Au zile clare pentru matematică, avem cursuri de dans, de pian, de canto, astea sunt bine stabilite în program. În rest, fiecare studiază la libera alegere - 2-3 ore, să citească, să facă informatică. Nicio zi nu seamănă cu alta. Dacă acea activitate trebuie să aibă loc, nu poţi să lipseşti, dar dacă e vorba că nu vrea să citească asta e - ne jucăm Trivia - e tot educaţie. Studiază şi singuri.

Intenţionează să urmeze o facultate, probabil în afara ţării, dacă vor vrea aici, au libertatea de a alege”.

La rândul său, profesorul de matematică Adrian Enache a recunoscut că şcoala are anumite carenţe, în sensul că nu îi învaţă pe copii că au un rost în viaţă şi nici că aparţin unui grup. „Nu reuşim să facem un grup al nostru, aşa cum fac alte naţii”, a spus Adrian Enache. El a subliniat însă, că ar fi curios să ştie de la cineva care a plecat din sistem ce anume face greşit, ca profesor.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri