CTP: Vor mai muri oameni arși și asfixiați în spitalele din România. Iar înainte de moarte îi așteaptă umilința
Vor mai muri oameni arși în spitale, așa cum s-a întâmplat în cazul incendiului de la spitalul din Constanța și în incendiile de la spitalul din Piatra Neamț și Institutul Matei Balș, spune gazetarul Cristian Tudor Popescu. El a criticat declarațiile managerului spitalului, Stela Halchidis, între timp demisă din funcție. Aceasta le-a spus jurnaliștilor, după tragedie: „Mi-e rău. Ce vreți, să mor aici?”.
Cristian Tudor Popescu: Nu aveți sentimentul unei crude inutilități? O să discutăm, emisiunea o să se termine și singurul lucru sigur pe care îl pot comunica este că nu se va schimba nimic, că acești oameni nu sunt ultimii care vor muri arși, asfixiați în spitalele din România. Nu sunt ultimii care vor muri pe holuri în România, pentru că dacă faci COVID acum într-o formă gravă, de pildă în București, te duci să-ți tragi sufletul pe un hol de spital – nu mai e niciun loc la ATI – și eventual să-ți dai sufletul pe hol.
Am trăit, nu cu multă vreme în urmă, ceva care e greu de îndurat într-un spital, în țara asta: umilința. Sigur că lucrul cel mai rău care ți se poate întâmpla când te duci la spital este moartea. Dar înainte de moarte te așteaptă de foarte multe ori umilința.
Când mă gândesc ce trebuie să fie în sufletul unui om care stă pe un hol - dacă i se pun țevile de oxigen, ca să aibă ceva, să nu se spună că stă degeaba, dacă nu, nu, stă acolo. Este la mâna altora, nu are ce să facă, stă și așteaptă să se sufoce. Înainte de moarte, omul ăsta trăiește umilința care, pentru mine, e chiar comparabilă cu moartea.
Lucrurile acestea se vor întâmpla în continuare, indiferent ce vom discuta în această emisiune.
Reacția autorităților e aceeași. Avem, totuși, o premieră. Dl Cîțu a dat afară doi șefi. Până acum, în cazurile Piatra Neamț, Balș nu a fost nimeni sancționat, nu a fost nimeni dat afară, nu s-a găsit niciun vinovat. Mai mult, nu avem nici până în ziua de azi o descriere tehnică amănunțită a modului în care s-a produs tragedia de la Piatra Neamț, a modului în care s-a produs tragedia de la Balș. Ăsta e lucrul cel mai important, ca apoi să iei măsuri, să nu se mai repete.
Și atunci, ce s-a întâmplat la Constanța se putea întâmpla oriunde în țara asta, pentru că în România nu există spitale care să facă față presiunii pandemiei. Nu există niciun spital cu o secție ATI capabilă să suporte această presiune. Nu e exclus să ajungem la 2.000 de cazuri în ATI. Cine rezistă la așa ceva?
Măcar Cîțu a dat doi oameni afară - lucru care nu rezolvă nimic. Dar măcar au fost niște oameni arătați cu degetul. Totuși, manager era femeia asta care spune acum, absolut simptomatic: „totul mergea foarte bine, aveam toate avizele. Dar s-a întâmplat un necaz”. Extraordinar! Nu aveau toate avizele, mințea, bineînțeles.
Iată cum înțelege un manager de spital, un om care a făcut facultatea de medicină și care ne spune „s-a întâmplat un necaz”. Ăsta e text de persoană care se duce să pupe moaște la sfânta Parascheva: „S-a întâmplat un necaz, nu ne-a ajutat Dumnezeu”. Acolo s-au întâmplat niște lucruri din niște cauze foarte precise, care pot fi determinate tehnic și științific. „S-a întâmplat un necaz”: suntem în plin misticism și ceasu’ rău, pisica neagră, asta ne spune.
După care, aceeași doamnă spune: „Mi-e rău, nu mai pot să vorbesc”. Stai, vorbește, fiindcă în fișa postului matale, stimată conducătoare de spital, nu e să-ți fie rău. Unui cetățean de pe stradă poate să-i fie rău când îi vede pe oamenii ăia sărind pe fereastră, când aude că au murit arși sau asfixiați 7 oameni. Unui manager de spital n-are voie să-i fie! A fost angajat acolo pentru ca tocmai în astfel de momente critice pentru unitatea pe care o conduce, care este un spital unde oamenii mor sau trăiesc în fiecare zi, în fiecare oră – ea a fost angajată ca să aibă competență, să aibă sânge rece și prezență de spirit. Nu să i se facă rău, să i se dea cu odicolon pe la nas. Nu există „mi-a fost rău” acolo, în funcția aia, în postul ăla.
Care „îi era rău”? A vorbit cu jurnaliștii și a plecat. După care spune: „Ce vreți, să mor aici?”. Îi amenință pe reporteri: „Ce vreți, să mor aici? Ca apoi să fiți luați de procurori că m-ați omorât?” Ca bieții medici care au intrat în flăcări să salveze pacienții, acum dau cu subsemnatul la procuratură.
Nu vrem să muriți aici. Dacă doriți, mergeți și muriți acasă, stimată cum-te-cheamă, menegeră. Muriți acasă, nu în curtea spitalului pe care îl conduceți. Aici nu aveți voie să muriți, prin fișa postului. Aici trebuie să faceți tot ce vă stă în putință și în competență să salvați oameni de la moarte. Nu avem ce face cu moartea dvs, cu care amenințați în mod grotesc și jalnic jurnaliștii și toți oamenii care s-au uitat acolo.
Ne spune dl președinte Iohannis că statul a eșuat în misiunea sa de a proteja cetățenii. Mai întâi, nu e corect, statul n-a eșuat. Statul român este un stat eșuat de când a fost înființat, din secolul 19. Nu a reușit niciodată, în nicio structură guvernamentală, să garanteze siguranța, protecția simplului cetățean care nu are relații speciale.
Și ne spune dl Iohannis că statul a eșuat. Ești președintele acestei țări de 8 ani. Ești șeful statului, așa se numește. Și tu spui că statul a eșuat? Despre tine nu spui nimic? Eu n-aș fi putut să fiu președintele României de 8 ani și să spun, în timp ce oamenii mor, „statul a eșuat”. Eu, șeful statului. În loc să spun: „Eu am eșuat. Dacă statul a eșuat, și eu am eșuat”. El n-are treabă cu statul.
