Prezența la Jocurile Olimpice de la Paris a pugilistei algeriene Imane Khelif sau a taiwanezei Lin Yu-ting a dus la comentarii nesfârșite din partea publicului, care a reacționat emoțional. Încercările de limpezire a situației, venite din partea autorităților în materie – fie că vorbim de organizatori, de federații de profil sau actanți din sfera medicală – nu a dus la aplanarea conflictului, scrie BBC.
O dezbatere frenetică a avut loc cu privire la autorizarea de către Comitetul Internațional Olimpic a duo-ului de a concura în boxul feminin la Paris, în ciuda faptului că au fost descalificate de la Campionatele Mondiale feminine de anul trecut pentru că nu au îndeplinit criteriile de eligibilitate.
În mijlocul discuțiilor aprinse, știința aruncă din ce în ce mai multă lumină asupra diferitelor noastre compoziții cromozomiale și asupra avantajelor pe care le pot aduce sportului.
Dar cercetările sunt în curs de desfășurare și chiar și printre experții care își petrec viața profesională lucrând la acestea, există interpretări diferite cu privire la ceea ce ne spune știința.
BBC încearcă să facă puțină lumină pe această temă.
Determinarea sexului
Știm că procesul de determinare a sexului începe atunci când fătul se dezvoltă. Majoritatea femeilor primesc doi cromozomi X (XX), în timp ce majoritatea bărbaților primesc un cromozom X și unul Y (XY).
Cromozomii influențează sexul unei persoane. Dar și hormonii sunt importanți, înainte de naștere - precum și mai târziu, în timpul pubertății. În timp ce bebelușul încă crește în uter, hormonii ajută la dezvoltarea organelor de reproducere.
Cu toate acestea, la un moment dat pe parcursul sarcinii, organele de reproducere ale unor copii nu se dezvoltă așa cum o fac cele ale majorității oamenilor.
Acest lucru poate fi cauzat de afecțiuni numite DSD: diferențe în dezvoltarea sexului (differences in sex development) .
Există un grup de aproximativ 40 de afecțiuni care implică genele, hormonii și organele de reproducere care se dezvoltă în uter. Aceasta înseamnă că dezvoltarea sexuală a unei persoane este diferită de cea a majorității celorlalți oameni.
Aceste anomalii cromozomiale sunt rare, dar au ajuns în centrul atenției din cauza disputei de la Jocurile Olimpice privind boxul.
Așadar, ce știm despre cei doi boxeri aflați în centrul disputei legate de sex?
Se spune că ambii pugiliști au picat anul trecut testele de eligibilitate de gen ale Asociației Internaționale de Box, dar informațiile au fost contradictorii în ceea ce privește prezența cromozomilor XY sau a testosteronului ridicat.
În timp ce reprezentanții pugiliștilor și ai CIO insistă că aceștia "s-au născut femei, au crescut ca femei și au concurat întotdeauna ca femei", criticii, inclusiv unii dintre adversarii lor de la Paris 2024, au speculat că poate pugiliștii au DSD.
Deoarece aceste variații genetice sunt atât de multe și de variate, unii experți spun că este imposibil să se stabilească faptul că toți cei care au un cromozom Y sunt bărbați și toți cei care nu au un cromozom Y sunt femei.
"Simpla observare a prezenței unui cromozom Y în sine nu răspunde la întrebarea dacă cineva este bărbat sau femeie", spune profesorul Alun Williams, care cercetează factorii genetici legați de performanța sportivă la Institutul de Sport al Universității Metropolitane din Manchester.
"Este evident un marker foarte bun, deoarece majoritatea persoanelor cu cromozom Y sunt de sex masculin... dar nu este un indicator perfect."
Pentru unele persoane cu DSD, cromozomul Y nu este un cromozom masculin tipic Y complet format. În funcție de variație, acesta poate avea o parte din materialul genetic lipsă, deteriorat sau schimbat cu cromozomul X.
Gena "care face bărbatul"
Când vine vorba de a fi bărbat sau femeie, ceea ce este de obicei crucial este o genă specifică numită SRY - care înseamnă "regiunea de determinare a sexului a cromozomului Y".
"Aceasta este ceea ce se numește gena care face bărbatul bărbat. Este comutatorul principal al dezvoltării sexuale", spune Dr. Emma Hilton, un biolog al dezvoltării care studiază tulburările genetice.
Ea este, de asemenea, administrator al organizației caritabile Sex Matters, care susține că Imane Khelif și Lin Yu-ting nu ar trebui să concureze până când nu se fac teste suplimentare.
Există persoane născute cu cromozomi XY care au pierdut ceea ce Dr. Hilton numește gena "care face bărbatul".
"Acești oameni nu produc testosteron. Ei dezvoltă o anatomie feminină foarte tipică", spune Dr. Hilton.
Așadar, un test care identifică cromozomii XY nu oferă o imagine completă. Iar în cazul lui Imane Khelif și Lin Yu-ting, IBA nu a dezvăluit detalii despre modul în care au fost testate.
Cu toate acestea, Dr. Hilton spune, de asemenea, că la majoritatea persoanelor cu cromozomi XY, gena SRY "make-male" este prezentă.
Aceste persoane au, de obicei, testicule care sunt adesea în interiorul corpului.
"Când ajung la pubertate, încep să producă testosteron - care este ceea ce stă la baza avantajului masculin în sport", spune Dr. Hilton.
Cel mai cunoscut exemplu este Caster Semenya - dublă medaliată olimpică cu aur și triplă campioană mondială la 800 m, deși profesorul Alun Williams spune că nu există dovezi directe că sportivii cu DSD au același avantaj ca bărbații obișnuiți.
Obstacolul se află într-o genă necesară pentru generarea organelor genitale externe - de care băieții au nevoie pentru a crește un penis. Oricine suferă de aceeași afecțiune ca Semenya are o mutație în gena respectivă care o împiedică să funcționeze normal.
În uter, ei vor dezvolta o anatomie masculină până la etapa finală de creștere a penisului - iar atunci când nu sunt capabili, vor începe să dezvolte o vulvă și un clitoris.
Dar ei nu dezvoltă organe reproductive feminine: nu au col uterin sau uter.
Aceste persoane nu au menstruație și nu pot rămâne însărcinate. A face sex cu bărbați poate fi dificil.
Să descoperi că ai acest tip de mutație genetică poate fi un șoc.
Exemple
"Cea mai recentă femeie pe care am diagnosticat-o cu cromozomi XY avea 33 de ani", spune Claus Højbjerg Gravholt - profesor de endocrinologie la Universitatea Aarhus care și-a petrecut ultimii 30 de ani ocupându-se de DSD.
Pacienta sa a venit la el pentru că nu avea nicio idee de ce nu putea rămâne însărcinată.
"Am descoperit că nu avea uter, așa că nu ar fi putut avea niciodată un copil. Era absolut devastată".
Profesorul Gravholt spune că implicațiile care vin odată cu punerea la îndoială a identității de gen pot fi destabilizatoare - și de multe ori își trimite pacienții la un psiholog.
"Dacă v-aș arăta fotografia ei, ați spune: aceea este o femeie. Are un corp feminin, este căsătorită cu un bărbat. Ea se simte ca o femeie. Și acesta este cazul pentru majoritatea pacienților mei".
Când Prof. Gravholt a întrebat-o de ce nu a consultat un medic în legătură cu lipsa menstruației, ea a spus că în familia ei mai era o femeie în vârstă care nu avea menstruație - așa că a crezut că nu este anormal.
Prof. Gravholt a mai întâlnit o mutație genetică.
El a diagnosticat bărbați care au cromozomi XX - care se găsesc în mod normal la femei. "Acești bărbați sunt infertili. Ei arată ca bărbații normali, dar testiculele lor sunt mai mici decât media și nu produc spermă. Este întotdeauna devastator când află. Pe măsură ce îmbătrânesc, încetează să mai producă testosteron în modul în care o fac majoritatea bărbaților."
În unele culturi, a vorbi deschis despre menstruație și anatomia feminină nu este acceptabil din punct de vedere cultural. În unele părți ale lumii, este posibil ca femeile să nu aibă educația necesară pentru a înțelege că se întâmplă ceva atipic în corpul lor.
Acesta este motivul pentru care experții consideră că multe DSD nu sunt niciodată diagnosticate, ceea ce înseamnă că datele complete sunt rare.
Dar profesorul Gravholt indică cifrele din Danemarca ca fiind un bun indicator.
"Danemarca este probabil cea mai bună țară din lume în ceea ce privește colectarea acestor date - avem un registru național cu toți cei care au făcut vreodată o examinare cromozomială".
El spune că cromozomii XY la femei sunt foarte rari - în Danemarca este vorba despre unul la 15.000.
Dar el crede că atunci când se adaugă aceste multe condiții genetice împreună, aproximativ una din 300 de persoane sunt afectate.
"Aflăm că aceste variații sunt mai frecvente decât am crezut", spune profesorul Gravholt. "O mulțime de pacienți sunt diagnosticați mai târziu în viață. Cea mai în vârstă persoană pe care am diagnosticat-o a fost un bărbat în vârstă de 60 de ani."
Va schimba controversa privind sexul unele lucruri la Jocurile Olimpice?
Au persoanele cu diferențe de dezvoltare sexuală un avantaj incorect în sport? Răspunsul scurt este că nu există suficiente date pentru a ajunge la o concluzie definitivă.
"Nu m-ar surprinde dacă unele persoane cu un tip de DSD ar avea unele avantaje fizice față de femei", spune profesorul Alun Williams. Aceste avantaje ar putea include o masă musculară mai mare, precum și oase mai mari și mai lungi și organe mai mari, cum ar fi plămânii și inima.
El spune că acestea ar putea avea, de asemenea, niveluri mai ridicate de hemoglobină din sânge care duc la o mai bună livrare a oxigenului acolo unde este necesar în mușchii care lucrează.
"Unele persoane cu anumite tipuri de DSD ar putea avea avantaje în unele sau toate aceste elemente, variind între 0-100%, în funcție de tipul de DSD și de cauza sa genetică precisă."
El crede că opinia sa este reprezentativă pentru experții din domeniul său, dar că sunt necesare mai multe dovezi.
În ceea ce îi privește pe Imane Khelif și Lin Yu-ting, nu avem suficiente informații pentru a ști dacă au un DSD care ar trebui să fie reglementat.
Reglementarea sporturilor de elită, care se bazează de obicei pe categoriile binare bărbat-femeie în competiție, este complicată deoarece biologia sexului în sine este complexă.
Dr. Shane Heffernan are un doctorat în genetică moleculară în sporturile de elită și lucrează în prezent la o lucrare despre ce cred sportivii despre concurenții cu DSD.
El spune că totul ține de nuanța condiției genetice a individului.
De exemplu, femeile cu un DSD cunoscut sub numele de sindrom de insensibilitate la androgeni au cromozomi XY; ele produc testosteron, dar corpul lor nu este echipat pentru a-l procesa. Astfel, ele nu beneficiază de niciunul dintre beneficiile testosteronului, așa cum fac bărbații.
Dr. Heffernan afirmă că nu există suficienți sportivi cunoscuți și studiați cu un DSD pentru a trage o concluzie științifică valabilă cu privire la avantajul pe care aceștia îl au și dacă ar trebui să fie eligibili sau nu pentru a concura în categoria feminină.
Comitetul Internațional Olimpic nu își bazează criteriile de eligibilitate pe cele mai bune date științifice
El consideră că, acum, Comitetul Internațional Olimpic nu își bazează criteriile de eligibilitate pe cele mai bune date științifice disponibile.
"Acest lucru este îngrijorător. CIO presupune că nu există niciun avantaj, dar nu există nicio dovadă directă în acest sens și nici că există un avantaj de performanță în cazul sportivilor cu DSD doar din cauza variațiilor lor genetice.
"Pur și simplu nu avem suficiente date. Mulți oameni au o poziție emoțională când vine vorba de includerea în categoria feminină, dar cum poate CIO să justifice această poziție - fără date care să o susțină?"
El este unul dintre mulții oameni care îndeamnă Comitetul Olimpic, federațiile internaționale și consiliile de finanțare să investească în cercetarea sportivilor cu DSD - dar apreciază că este dificil, deoarece poate exista o mulțime de stigmat față de sportivii individuali atunci când vine vorba de aceste condiții.
Unii solicită testarea sexuală obligatorie la următoarele Olimpiade - inclusiv Reem Alsalem, raportorul special al ONU privind violența împotriva femeilor și fetelor.
"Screening-ul ADN este acum floare la ureche", spune Dr. Emma Hilton. "Un simplu tampon de obraz ar fi suficient și este minim invaziv".
Ea spune că testele ar trebui efectuate atunci când sportivii se înscriu pentru prima lor competiție afiliată - înainte să înceapă să câștige medalii și să fie în centrul atenției, pentru a evita ceea ce s-a întâmplat cu Imane Khelif.
Dezacord. Ce ar trebui să cuprindă un text sexual complet
Dar oamenii de știință nu sunt de acord în această privință.
"Un tampon de obraz nu ți-ar permite să ajungi la o concluzie solidă privind sexul cuiva și potențialul avantaj în sport", spune profesorul Williams.
El susține că un test sexual complet ar trebui să includă aceste trei categorii:
1. Genetică (inclusiv căutarea unui cromozom Y și a genei SRY "make-male").
2. Hormoni (inclusiv, dar fără a se limita la testosteron).
3. Răspunsul organismului la hormoni precum testosteronul. Unele persoane ar putea avea un cromozom Y, dar să fie complet insensibile la testosteron.
El crede că acest lucru nu se face în prezent deoarece este costisitor, necesită persoane cu expertiză foarte specifică - și există preocupări etice cu privire la procedura de testare.
"Această evaluare poate fi umilitoare. Ea include măsurători ale celor mai intime părți ale anatomiei, cum ar fi dimensiunea sânilor și a clitorisului, profunzimea vocii, întinderea părului de pe corp."
Un lucru este sigur: această controversă nu va dispărea.
Deocamdată, știința nu este încă în măsură să ofere un punct de vedere definitiv cu privire la modul în care persoanele cu compoziții cromozomiale diferite ar trebui să fie clasificate în scopul sportului de elită. Pentru cei care își petrec viața încercând să dea sens științei, speranța lor este că această ultimă dispută va impulsiona cercetarea atât de necesară.
Editor : Sebastian Eduard
