REPORTAJ. Românul care vrea să facă înconjurul lumii cu autostopul: Îmi place pericolul

Timotei a terminat în 2012 cartografia și așa a ajuns să facă primul drum lung cu autostopul. A bătut 4.900 de kilometri, în zece zile, prin Viena, Leipzig, Paris și Praga, căutând hărți vechi ce nu pot fi găsite în România.

Spune că „drum lung” înseamnă distanțe mai mari de 1.000 de kilometri. Nici nu mai pune la socoteală plimbările până la Viena cu „ia-mă, nene” sau drumurile până acasă, la 200 de kilometri, în timpul facultății.

Fără drumurile astea scurte, aici, la doi pași, Timotei Rad a parcurs 30.000 de kilometri grație binevoinței şoferilor care îl culegeau de pe marginea străzii.

„Ce-mi place cel mai mult este să văd asfaltul în față, din dreapta șoferului. Îmi place să fiu pe drum”, spune Timo cu calmitate ardelenească.

Când îl întreb cum e să fii mereu pe drum, grăbește puțin ritmul, gesticulează și spune: „Îți furnică tot corpul”.

Povestiri din plimbări cu rucsacul în spate

În rest, e calm mereu. Și când povestește, și când umblă hai-hui. A fost calm și când a avut de așteptat 12 ore, în Spania, pentru că nu îl lua nimeni în ziua de Crăciun. Spune că și-a asumat și că se aștepta să fie greu, dar nu voia nici în ruptul capului să intre în Barcelona căci, spune el, e un oraș foarte greu de traversat.

După ce a așteptat opt ore, a zis că mai poate încă două, și când s-au făcut 12, a zis: „No, dă-i pace!”. Și a intrat în marele oraș.

Recunoaște că i-a fost puțin teamă când un șofer de camion l-a lăsat într-o pădure din Franța, iar benzinăria de care îi spusese bărbatul se încăpățâna să nu se arate.

„La dracu’, calmează-te! În cel mai rău caz pui sacul de dormit aici și te culci”, a spus partea mai curajoasă din Timo.

E blând la vorbă, și deși a avut parte de două experiențe dificile în Spania, încă nu vrea să tragă vreo concluzie în ceea ce-i privește pe spanioli. În toată calmitatea sa, însă, se înfurie când își amintește de Marea Britanie.

„Cea mai nașpa țară” – spune el, iritat. Povestește că mulți i-au arătat semne obscene și i s-a întâmplat să oprească șoferii și să-l întrebe ce face acolo, plantat pe marginea șoselei, cu un deget ridicat și cu o bucată de carton în mână.

Când ne-am întâlnit, era în drum spre Elveția și a făcut un ocol până în București. Afară erau multe grade sub zero, iar el purta pantaloni subțiri, de vară.

M-a trecut un fior și l-am întrebat dacă nu are pantaloni de munte. „No, că nu mi-i frig.”, a zis el indiferent. N-are nici bocanci, iar o bretea de la rucsacul cu care se plimbă de cinci ani i-a cedat. Pentru el e important să călătoarească, să fie mereu pe drum. Frigul nu-i furnică trupul, dar adrenalina, da.

Pe urmele lui Magellan

Acum urmează să plece în cea mai mare aventură a vieții lui: înconjurul lumii cu autostopul.

Eu mă-nspăimânt când aud de-așa nebunie, dar mama lui se preocupă că băiatul a făcut două facultăți, a învățat bine și, în loc să se așeze la casa lui, umbla brambura prin lume. Deja nu-și mai face griji că Timo ar putea păți ceva. S-a obișnuit să primească mail-uri din nu-știu-ce țară, deși ea-l credea bine merci la Cluj, la facultate.

Ideea de a înconjura Pământul la pas și cu mașini de ocazie nu i-a apărut brusc, într-o noapte, în timp ce se plimba pe o autostradă prin vreo țară exotică.

Dorința de-a umbla cât e lumea a încolțit în mintea copilului Timo încă de când călătorea, imaginar, purtat de cuvintele lui Alexandre Dumas. Mai târziu, povestea lui Ferdinand Magellan, care a făcut înconjurul lumii cu corabia l-a fermecat într-atât încât și-a dorit să-l urmeze pe celebrul navigator. Dar nu pe mări și oceane, ci pe asfalt, cu autostopul, căci îl are în sânge.

Marea aventură: înconjurul lumii cu autostopul

Cât despre marea călătorie, Timo n-are niciun plan. Zice, calm, că îi place pericolul, neprevăzutul. În toată nebunia asta a lui, se gândește totuși că natura poate să facă ce vrea cu el, așa că ține cont de frigul care îl așteaptă în Siberia.

„Îmi place neprevăzutul, îmi place să nu mă intereseze, să fie periculos, dar trebuie să fiu măcar atât de precaut, să am grijă la Siberia”, a mărturisit Timotei.

Trebuie să ajungă acolo până în august. Apoi... Dumnezeu cu mila.

„O să mă interesez cum sunt curenții oceanici în perioada aceea și o să decid dacă trec din Vladivostok în SUA, sau dacă o iau pe jos, prin China și să mă duc în Thailanda, India, Cambodgia. Și apoi acolo să trec cumva în Australia și în America de Sud”, spune autostopistul.

Mai are, totuși, un reper temporar: în 2014 trebuie să fie în America de Sud când speră ca Lionel Messi să câștige Campionatul Mondial cu Argentina.

Chiar dacă mersul cu autostopul e gratis, Timo trebuie să și mănânce, așa că a plecat în Spania, până când pornește în marea aventură, ca să muncească.

Spune că are oricum de gând să își găsească joburi temporare și când va umbla prin lume. Dacă nu pentru bani, măcar pentru a-i cunoaște mai bine pe oamenii în țările cărora va poposi.

A deschis totuși și un cont pentru cei care-i aplaudă ideea și care vor să-i ofere o mână de ajutor.

Pregătirile și aventurile lui Timotei Rad pot fi urmărite pe pagina de Facebook „Me hitchhiking around the world”, care are, deja, 2.600 de fani.

Autostopistul spune că mulți necunoscuți s-au oferit să îl ajute cu cazare în toate colțurile lumii, inclusiv în Kosovo, Canada, Statele Unite ale Americii și Iran.