Reportaj exclusiv | Petrolul străin care curge prin conductele de sub Marea Neagră
În zorii unei zile de iulie, zeci de scafandri, petrolişti şi cinci căpitani de navă se îmbarcă în portul petrolier de la Midia. Lasă rafinăria în urmă şi turează motoarele pe marea agitată.
Echipajul se măreşte din mers pentru întâlnirea cu terminalul plutitor, cea mai mare poarta de intrare a petrolului în ţară.
Înfipt în pietrişul de pe fundul mării, terminalul marin este ancorat cu cabluri care ţin în frâu zeci de tone forţă din mişcarea apei.
Terminalul a rezistat la valuri de 9 metri în iarna lui 2012, şi este printre cele mai complicate instalaţii construite în România. Prin acest dop plutitor intră ca într-o canalizare uriaşă 5 milioane de tone de petrol pe an.
„Adâncimea aici este de 24 de metri. Sub ea sunt alte două furtune care fac conexiunea între geamandură şi conducta de pe fundul mării. Avem o conductă submarină de 9 kilometri jumate până la mal, şi de acolo încă un kilometru jumătate, îngropată, până la rezervoarele de ţiţei,” spune Ioan Taus, director general Midia Marine Terminal.
Ţiţeiul rafinat la Petromidia este a doua sursă de export a României. Cu alte cuvinte, prin această pâlnie galbenă, cu conducte întinse pe solul marin, este transportat petrolul care asigură peste 1 miliard de euro anual din exportul de benzină şi motorină al României. Vânzarea acestor resurse este a doua ca mărime după exportul maşinilor Dacia.
De terminal se apropie leneş un petrolier care seamănă cu o clădire de birouri răsturnată.
Din nava de operaţiuni, echipajul pregăteşte furtunurile de cauciuc prin care se va scurge în terminal, şi mai apoi în conductele submarine, lichidul negru şi vâscos. Vaporul cu burta plină de petrol ajunge la terminal într-o oră. De la distanţă, pare doar o aruncătură de băţ.
Vasul transportă 80.000 de tone de ţiţei care odată rafinat este transformat în benzină şi motorină, combustibil folosit de aproximativ 200.000 de maşini.
Toate manevrele trebuie făcut repede. Este greu să ţii două vapoare atât de aproape unul de altul fără să se lovească.
Este a 25 a navă din acest an, iar din 2008 până acum, peste 300 de petroliere au descărcat în total mai bine de 25 de milioane de tone de petrol aici.
„Aşteptăm, spre exemplu, poimâine o navă de 150.000 de tone care vine din Oman. Dar preponderent procesăm ţiţeiul din Kazahstan. Un echipaj pe o navă ca asta numără cam 25 de membri: filipinezi, ucrainieni, ruşi, români, sunt şi români. Câteodată ne întâlnim cu ei. Sărbătorile de Crăciun, de Paşte de obicei le facem împreună la bordul navelor, adică echipajul meu şi al lor,” spune Ioan Taus, director general Midia Marine Terminal.
Cele două furtunuri se înşurubează etanş pe nava uriaşă. Ţiţeiul va curge în doar câteva clipe prin conducta submarină îmbrăcată în alge şi scoici. Pentru scafandri ziua este abia la jumătate.
Instalaţiile din adâncuri trebuie curăţate săptămânal. Marea Neagră e imprevizibilă, opacă şi uneori chiar neagră, glumesc ei. Dunărea aduce sedimente şi le varsă aici, în apropierea coastei. Tocmai de aceea, instalaţiile, inclusiv cele de la rezervoarele din port, trebuie spălate temeinic.
Sub apă, scafandrii lucrează aproape în orb: pipăie robinetele şi conductele întortocheate. Curăţarea ţevilor inundate se face cu un pistol care aruncă un jet puternic de apă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
