Manuscrisele secrete ale Reginei Maria

Nicușor Dan a discutat cu specialiștii pentru a înțelege ce s-a întâmplat la alegeri. Mesajul primarului Capitalei pentru turul 2

Ședință la PNL, după scorul obținut de Ciucă la alegeri. Care e liberalul cu șanse mari să preia șefia partidului

Țepe pe internet cu anvelope de iarnă. Cum vă puteți feri de ofertele-capcană

Cum arată și cum funcționează instalația care transformă apa murdară în energie

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Regina Maria obișnuia să scrie. A început cu povești pentru copii și eseuri despre flori, iar la îndemnul celor apropiați a așternut pe hârtie „povestea vieții”.

Astfel, amintirile Reginei Maria, din primii ani de viață până la sfârșitul Primului Război Mondial, au încăput în câteva volume cu recorduri de vânzări, încă din anul 1930. Scriitor tenace, regina a umplut pagini întregi de caiete îmbrăcate în mătase. Scria în engleză și își însoțea notițele de fotografii, articole decupate din ziare sau caricaturi.

Totul a fost publicat sub titlul „Povestea vietii mele". Sau cel puțin așa se știa până acum câțiva ani, când un istoric din București a făcut descoperirea vieții sale: caietele reginei Maria de după 1920.

„La un moment dat am găsit o filă dactilografiată cu un cuprins, fără titlu, fără nimic. Erau numerotate capitolele. Și atunci m-am întrebat: ce poate fi? Mai târziu, în SUA, arhivele de la Universitatea Kent conțineau referiri la cel de-al patrulea volum al memoriilor Reginei Maria, pe care le scria în ultimii ani de viață. „Capitole târzii", volumul IV al memoriilor Reginei Maria, este practic continuarea poveștii vieții sale, publicate în trei volume, în primul rând în engleză, în Marea Britanie, în SUA și în 1936 a avut și o variantă în limba română”, a declarat Diana Mandache.

1920 a fost anul în care, în marele Palat de la Versailles, s-a hotărât soarta Transilvaniei. La acea vreme, la Paris, marile puteri pregăteau tratatele de pace după un istovitor război. La București, clasa politică era în fierbere și aștepta decizia celor puternici: noi granițe, noi zone de putere și influență se trasau în Europa. Prim-ministrul român de atunci, I. C. Bratianu, a decis să implice România mai mult decât ar fi permis-o protocolul, adică o delegație neoficiala de negociere.

Regina Maria, mama tuturor românilor, cea care se implicase direct în îngrijirea răniților pe front sau în ajutorarea văduvelor de război, era soluția salvatoare. Nepoata Reginei Victoria a Angliei și voce influentă în majoritatea deciziilor politice ale României, Regina era persoana potrivită pentru a pleda în fața marilor decidenți ai lumii adunați la Paris.

Întâlnirea cu Brătianu, decizia precipitată și plecarea ei în grabă sunt detaliate în caietele secrete. Regina României urma să intre în Franța pentru o vizită privată la fiul ei, Nicolae, iar printr-un concurs de împrejurări, avea să se întâlnească cu cei mai puternici conducători ai lumii în acel moment. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a retrocedat Ardealul Romaniei. Cât anume din această decizie i se datorează Reginei nu va ști nimeni.

Câțiva ani mai târziu, Carol al II-lea, fiul ei cel mare, avea să îi interzică orice apariție publică. Personalitatea ei magnetică era un pericol pentru el. Regina Maria se vedea obligată să-și ascundă manuscrisele fie la ambasada engleză din București, fie în Serbia, acolo unde era căsătorită una dintre fiicele ei. Caietele care au scăpat ochilor lui Carol al II-lea sunt acum făcute publice, iar gândurile reginei au ajuns din nou la supușii săi.