EXCLUSIV Digi24. 2.000 de lei, prețul unui copil. Vânzarea se face cu complicitatea asistentelor de la maternitate
Părinţii ei au vândut-o reporterilor, fără regrete, cu 2.000 de lei, cu mijlocirea asistentelor care au adus-o pe lume.
„Nu vă cer marea cu sarea. Cu 20 de milioane o dau.”
„20 de milioane?”
„Da, bani vechi.”
Este preţul cerut de un tată pentru copilul său abia născut. Drumul reporterilor pentru demascarea acestui sistem care scoate la vânzare ca la piaţă viaţa unui om a început în Capitală.
Prima oprire a fost la Maternitatea Bucur, unul din cele mai mari spitale de copii din România. Reporterul Digi24 le convinge repede pe asistente că este o femeie care, din motive medicale, nu poate avea copii şi că ar vrea să cumpere unul, pentru a evita „hârţogăraia” de adopţie. Aici, asistenta de la secţia de nou născuţi nu pare surprinsă de propunerea pe care i-o fac reporterii, chiar dacă ceea îi cer aceștia nu e doar imoral, ci se pedepseşte cu până la șapte ani de închisoare.
„Am o problemă. Sunt căsătorită de 5 ani. Am încercat să facem un copil, dar nu se poate. Ne-am gândit să venim într-o maternitate, poate găsim un copil. Sunt acum copii abandonaţi?”
„Da, am doi. Pe mamă am găsit-o, se prostituează pe Calea Văcăreşti.”
Asistenta nu-i recomandă însă pe cei doi copii aflaţi acum în maternitate. Unul are HIV, celălalt a fost născut de o prostituată. Are însă o altă „ofertă”.
„Numai să vorbesc cu cunoştinţele mele, să vă trimit pe la cunoştinţele mele. Am cunoştinţe pe care le-am sfătuit şi au găsit la Târgovişte.”
La Maternitatea din Târgovişte sunt asistente la fel de binevoitoare. Dau de veste imediat în spital că a venit un cumpărător.
„Să întreb pe secţie. Staţi puţin! (...) În tura mea nu am nimic acum.”
Citiți și:
Cazul Georgiana. Părinții copilului vândut vor fi cercetați în libertate
Cazul Georgiana. Primarul din Moreni: „Mama a dat un angajament că dorește să păstreze toți copiii”
Cazul Georgiana. Protecția Copilului Dâmbovița: Frații fetiței erau îngrijiți corespunzător
O altă asistentă încearcă să-i ajute cu informaţii pe reporteri. Le spune deschis cum să procedeze, cum să păcălească sistemul legal de adopţie:
„Vorbeşte cu o moaşă. Îi explici care e situaţia. În caz că nu e nimic azi, să îţi laşi un număr de telefon şi să te contacteze ea. Bineînţeles, contra cost.”
„Nu îţi recomand să te duci să adopţi un copil cu acte. Am eu pe cineva, aşa are actele. Şi abia acum îi dă un băieţel, dar ce vor ei, nu ce a vrut ea.”
Asistentele nu se dau bătute. Îi trimit pe reporteri tot în judeţ, de această dată la Moreni.
„ Au mai fost, dar acum nu am nimic. E o zonă sărăcuţă şi mai apar.”
Ceea ce părea o călătorie fără sfârşit se încheie însă, aici la Moreni. Asistenta a găsit copilul de vânzare. A ajutat-o pe mama lui să îl aducă pe lume şi ştie că e nedorit. Mai ştie şi că părinţii nu ar refuza oferta.
„Am eu pe cineva de la bloc care are o situaţie mai aşa. E micuţă acum. Are vreo patru şi sunt români. Cel mai mic cred că are o lună, mai mult nu are. Eu vorbesc cu cineva şi vă îndrum.”
Acel „cineva” este patroana magazinului de pompe funebre din oraş. Asistenta o anunţă, aşa că la locul stabilit reporterii sunt aşteptaţi cu braţele deschise. Află de la intermediară totul despre familia dispusă să vândă bebeluşul abia născut.
„E o atmosferă, un ambient. El se mai îmbată, copiii nu dorm, săracii. E abia născută, a stat o lună la incubator. A bătut-o ăla (n.r. soţul), a pierdut apa. Copii nemâncaţi, dormiţi, nedormiţi... Vai de lume, vai de lume.”
„Mergem până acolo, mergem.”
Acolo este un cămin de nefamilişti. Femeia îi conduce pe reporteri la ultimul etaj. Sunt tot mai aproape să îl cunoască pe bebeluşul care pentru familia lui e doar o marfă.
Femeia care i-a adus la casa bebeluşului le dă ultimele sfaturi pentru ca tranzacţia să meargă bine:
„Vă gândiţi, vă vorbiţi, vă hotărâţi, întrebaţi de bani, vedeţi cum vă puneţi de acord. E păcat. Aveţi şi voi un avantaj, şi copilul.”
Într-o cameră în care abia încap două paturi trăiesc şapte suflete, doi adulţi şi cinci copii, cel mai mare de cel mult şase ani. Trăiesc, mânâncă, dorm şi se joacă într-o încăpere plină de mizerie şi mucegai. Mama pare destul de absentă.
„Dumneavoastră sunteţi de acord?”
„Ion (nr. soţul) mi-a spus că e de acord.”
Georgiana, fetița pe care părinţii vor să o vândă, are mai puţin de o lună. S-a născut prematur şi de când a părăsit spitalul nu a luat nici măcar un gram în greutate.
Nici nu ar fi avut cum: mama ei nu se osteneşte nici să-i ţină biberonul. Sticla stă sprijinită de o pernă, cu tetina aproape de gura micuţei. Numai că aceasta nu e în stare să se hrănească singură. Nu e în stare nici să plângă, atât e de slăbită...
Cârpele cu care este învelită sunt murdare şi miros. În braţele celei care vrea să o cumpere, fetiţa e uşoară ca un fulg. Îşi priveşte mama de cumpărat în ochi şi îi prinde un deget cu mânuţele reci şi fără vlagă. Doar pe reporteri îi înduioşează acest copil care luptă să trăiască. Tatăl micuţei recunoaşte că Georgiana este pentru el doar o afacere.
„Dar sunteţi de acord?”
„Da, da. Eu nu am treabă.”
„Să îmi spuneţi cât vă dau? Vorbiţi cu soţia?”
„Da.”
„Cu asta mică nici nu m-am obişnuit.”
„Vreau să vă gândiţi cât aţi vrea dumneavoastră.”
Se gândeşte câteva clipe şi vine cu o ofertă.
„Am stat de vorbă. Nu vă cer marea cu sarea. Cu 20 de milioane o dau.”
„20 de milioane?”
„Da, bani vechi.”
„Dumneavoastră vedeţi ce trebuie, cum trebuie.”
„Rămâne să vă aduc cei 20 de milioane când vin cu soţul meu?”
„Da, bineînţeles. Să fie bine pentru toţi de acum încolo.”
Reporterii bat palma cu parinții fetiței ca pentru un obiect luat de pe raftul unui magazin. Rămâne doar să vină cu banii şi Georgiana e a lor.
Reporterii Digi24 sesizează poliţia şi organizează împreună cu oamenii legii din Moreni flagrantul. Revin a doua zi să încheie „afacerea”. Banii sunt marcaţi, pe fiecare bancnotă scrie cinic: „VÂNZARE COPIL.”
Se întorc în garsonieră. Totul merge aşa cum s-a stabilit cu o zi înainte. Tatăl se oferă să-i ajute şi cu actele. „Mai departe, îţi spun eu cum o să faci actele.”
„Ştiţi pe cineva?”
„Asta o să rămână la mine. Treaba mea.”
„Eu o să-l dau pe fostul soţ al ei în judecată. În timpul când trebuie să-l trec pe numele meu, vii şi-l treci pe numele tău.”
Totul stabilit, vânzarea e parafată, merg să facă schimbul. Coboară la maşină să-i dea tatălui banii ceruţi. Bucuros că a terminat afacerea, bărbatul a băgat banii în buzunar fără să îi numere.
„Ia vezi, şefule!”
„Nu-i mai număr. Am încredere. Nu trebuie să se vadă în faţa blocului ce facem noi.”
„Sigur nu-ţi pare rău?”
„Nu! Nu! Stai liniştit! dacă-mi părea rău, îţi spuneam de la început, nu, şi gata! Eu sunt omul care spune de la început.”
Vânzarea Georgianei e urmărită însă îndeaproape de poliţişti.
După ce mama ei o predă cumpărătoarei, oamenii legii intervin.
„Mâinile la spate! Jos! Jos!”
„Nu mai mă pune jos!”
„Jos, mă!”
„Bă, i-ai chemat p-ăştia, mă?!”
În faţa poliţiştilor, părinţii ce-şi vând copilul îşi dau arama pe faţă.
„Nu am nimic! Nimic, nimic nu am!”
„Aveţi bani la dumneavoastră?”
„Da, mi s-au dat nişte bani!”
„Câţi bani?”
„Nu ştiu!”
„Pentru ce v-au fost daţi banii?”
„Pentru adoptarea copilului!”
„Mai am încă patru!”
„Şi adoptarea... aşa se procedează?”
„Toate actele sunt în casă.”
„Toate actele sunt în casă?”
„A venit un domn să o ia pe fată.”
„S-o ia? În ce sens s-o ia?”
„Pentru că ei n-au putut să facă copii.”
Două mii de lei a valorat Georgiana pentru familia ei. Cât o jumătate de kilogram din cea mai scumpă carne de vită din lume, cea de Kobe.
Tatăl şi mama fetiţei riscă până la şapte ani de închisoare. Legea spune că ei trebuie decăzuţi din drepturile părinteşti, iar fraţii ei să fie scoşi din acel mediu şi daţi în grija unui asistent maternal.
În prezent, Georgiana este internată la secția de pediatrie a spitalului din Moreni, ea suferind de subnutriție.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
