Din|interior. Metale rare: industria secretă a lui Ceauşescu, adusă în paragină
Rachete care ajung în spaţiu, avioane supersonice, reactoare nucleare sau baterii pentru telefoanele mobile. Pe scurt, tot ce înseamnă tehnologie de ultimă generaţie se fabrică, în prezent, cu metale rare. Asta pentru că titanul, zirconiul, telurul, germaniul, litiul şi molibdenul sunt mai rezistente decât metalele clasice şi transportă mai rapid căldură şi electricitate.
România este una dintre puţinele ţări din Europa care deţine resurse naturale de titan şi de zirconiu. Nivelul rezervelor a fost şi este secret de stat. Reporterii emisiunii „Din interior” au aflat că numai în judeţul Argeş rezervele de aluviuni care conţin titan şi zirconiu însumează 370 de milioane de metri cubi.
România a avut, în timpul regimului comunist, o industrie secretă, am extras şi am prelucrat titan şi zirconiu în scop militar şi nuclear. Minereul a fost scos din nisipul litoral de la Grindu Chituc şi din carierele Merisani şi Glogova. Titanul era folosit în industria aviatică. Din zirconiu s-au fabricat capsulele în care se depozitează uraniu radioactiv, adică combustibilul nuclear pentru centrală de la Cernavodă. România era a şasea ţară din lume, după S.U.A, U.R.S.S, China, Japonia şi Franţa, capabilă să producă zirconiu pentru centralele nucleare.
Se lucra greu, era o muncă titanică, se făcea cu mari sacrificii. Se întâmplau accidente.
După 90, din cauza dezinteresului autorităţilor, industria metalelor grele a decăzut. Guvernanţii care s-au perindat pe la Palatul Victoria au oprit producţia de avioane şi au amânat construcţia reactoarelor de la Cernavodă. Aceste decizii au îngropat mineritul şi metalurgia în domeniul titanului şi zirconiului. Aşa se face că, în prezent, România importă titan şi zirconiu în valoare de milioane de euro, iar Guvernul, paradoxal, alocă sute de mii de euro ca să închidă carierele bogate în minereu. Am rămas doar cu ruinele fostelor exploatări şi cu destule probleme de mediu despre care autorităţile refuză să vorbească.
Programul Nuclear Naţional. Ceauşescu îşi dorea o ţară înarmată
În anii `60, comuniştii au elaborat cel mai ambiţios proiect al lor, Programul Nuclear Naţional. Proiectul a prevăzut, în prima fază, construcţia unei centrale nuclear-electrice la Cernavodă, cu tehnologie importată din Canada. Florea Dumitrescu a fost ministru de Finanţe în anii `70 şi a negociat atunci cu guvernul canadian.
Ambiţiile comuniştilor ţinteau departe. România trebuia să devină o mare putere nucleară. După ce au intrat în posesia licenţei de construcţie a centralei nucleare, autorităţile au decis să fabrice reactoare în ţară. Planul era ca inginerii români să câştige destulă experienţă ca să poată construi centrale nucleare în ţările din lumea arabă bogate în petrol.
Obiectivul final al Programului Nuclear era, de fapt, unul militar. În plin război rece, deşi aparent milita pentru pace şi prietenie între popoare Ceauşescu îşi dorea o ţară înarmată.
Programului Nuclear avea însă nevoie de resurse uriaşe. Ca să funcţioneze, reactoarele de la Cernavodă necesită combustibil, adică uraniu, şi zirconiu. Din zirconiu se fabrică capsulele în care este introdus uraniul radioactiv. În `73 comuniştii au înfiinţat Întreprinderea de Metale Rare, o structură condusă direct de Securitate. Scopul era să descopere zăcămintele de metale rare.
Uzina de la Vadu. Nisipurile din Delta Dunării, bogate în minereu de titan şi zirconiu
Satul Vadu, judeţul Constanţa. În apropierea plajei, un colos de beton domină peisajul. Este tot ce-a mai rămas din uzina de metale rare. În anul 1984 însă aici se extrăgea titan şi zirconiu din nisipurile din Grindu Chituc, o limba de pământ de la malul mării.
Uzina a fost construită la Vadu după ce geologii au descoperit că nisipurile din Delta Dunării sunt bogate în minereu de titan şi zirconiu. Mineralele au fost aduse, de-a lungul vremii, de curenţii litorali, şi cu timpul au format grinduri. Descoperirea a fost pur întâmplătoare. Geologii căutau apă potabilă pentru oamenii Deltei. Nicolae Panin este consilier în cadrul Institutului de Cercetare pentru Geologie Marină. În anii `70 a lucrat, ca geolog, la proiectele de foraj din Deltă.
„S-a făcut un program întreg de foraje şi s-a constatat, în anumite locuri, că există aceste minerale grele. Primul loc descoperit a fost Sărăturile şi al doilea loc a fost Chitucul”, povesteşte acesta.
Întreprinderea a fost dotată cu tehnologie unicat, din Australia, şi putea să prelucreze până la 2,5 milioane de tone de nisip. Nisipul din Grindul Chituc a fost extras de o dragă, adusă la faţă locului pe mare. Şanţul săpat, lung de 8 kilometri, este vizibil şi astăzi. Nicolae Tomuş, directorul tehnic al Institutului de Cercetare pentru Metale Rare, a fost implicat în proiect.
Proiectul de la Vadu a rămas secret. Nicolae Galbinasu, primarul comunei Corbu de care aparţine satul Vadu, îşi aminteşte cum satul sau a devenit, peste noapte, un obiectiv de interes naţional.
Zona era împânzită de ofiţeri de Securitate.
Reporterii emisiunii „Din Interior” i-au găsit pe foştii angajaţi ai uzinei. Surprinzător, aceştia nu ştiu la ce au lucrat de fapt nici în ziua de azi.
După 90 de uzina s-a ales praful. Întreprinderea de Metale Rare a fost reorganizată de trei ori. Mai întâi a deveni Centrală Industrială, apoi Regie Autonomă, iar în anul 1997 s-a tranformat în actuala Companie Naţională a Uraniului. În acelaşi an, Guvernul a tăiat subvenţiile pentru minerit, iar uzina de la Vadu a fost separată şi trecută pe linie moartă.
Consecinţele abandonului se văd la tot pasul. Conductele care transportau nisipul de la malul mării, spre uzină, au fost demontate bucată cu bucată pentru fier. Hoţii au furat până şi firele din cupru de pe stâlpii de înaltă tensiune.
În anul 2000, o firmă din Constanţa a cumpărat uzina cu aproape două milioane de euro. Prosidex Rom Srl. a preluat clădirile şi o parte din utilaje. Acum, fabrică materiale pentru construcţii. În anul 2012, firma a dat faliment dar, în mod ciudat, în planul de reorganizare, susţine că are contracte pentru minereu titanifer. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, instituţia de stat responsabilă cu gestiunea resurselor naturale, crede că acest lucru nu este posibil.
Administratorul firmei, Ştefan Crăciunescu este de negăsit.
În urma exploatării miniere au rămas patru lacuri de steril, iar autorităţile au dispus ca Grindul Chituc să intre în reconstrucţie ecologică. Grindu aparţine de judeţul Constanţa, dar este administrat de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Reporterii emisiunii Din Interior au întrebat Agenţia pentru Protecţia Mediul Constanţa, Garda de Mediu Constanţa şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării dacă au verificat nivelul radioactivităţii în zonă. În timpul sezonului estival, la Vadu se face plajă chiar lângă lacurile de steril. Până acum, autorităţile nu au făcut niciun control şi îşi pasează răspunderea de la una la alta.
Nisipul de la Glogova conţine cele mai mari concentraţii din ţară
Comuna Glogova, judeţul Gorj. Un sat sărac în Oltenia care stă de fapt pe o comoară. Înainte de 1989, Întreprinderea de Metale Rare a construit o staţie pilot de extragere a minereului de titan. Nisipul de la Glogova conţine cele mai mari concentraţii din ţară. Astăzi instalaţiile ruginesc.
Cariera de la Glogova a fost abandonată, în anul 2000, pe motiv că era nerentabilă. În prezent, Conversmin, compania de stat responsabilă cu închiderea minelor, are în plan să aloce peste 100.000 de euro ca să închidă cariera şi să ecologizeze zona. Termenul de finalizare al lucrărilor este anul 2018.
În timp ce Conversmin vrea să închidă cariera, Agenţia pentru Resurse Minerale vrea să o redeschidă. Instituţia caută investitori interesaţi de începerea mineritului.
Nici la Glogova autorităţile nu au verificat nivelul radioactivităţii.
Capsulele cu uraniu pentru funcţionarea centralei de la Cernavodă, produse în Crangași
Cartierul Crângaşi, zona de nord a Bucureştiului. Un colos de beton zace abandonat lângă lacul Morii. Sunt ruinele combinatului Granmetal. Uzina a fost concepută să fabrice capsulele din zirconiu pentru uraniul radioactiv. Capsulele cu uraniu sunt în fapt combustibilul nuclear pentru funcţionarea centralei de la Cernavodă. Anul 1989 l-a prins ridicat pe jumătate şi aşa a rămas până în zilele noastre. Acum, este abandonat, iar o parte a curţii sale a devenit herghelie.
Petru Ianc a condus departamentul de Metalurgie al Ministerului Economiei din anul 1993 până în 2010. Acesta recunoaşte că Ministerul Economiei nu a făcut nimic pentru salvarea combinatului. Oficialul susţine că investiţiile au fost abandonate deoarece construcţia reactoarelor de la Cernavodă intrase în impas.
Grantmetal a fost demontat de hoţii de fier vechi, banii investiţi s-au dus pe apa sâmbetei. Nuclearelectrica, compania de stat care gestionează centrala de la Cernavodă, este nevoită să importe capsule din zirconiu de peste 10 milioane de euro. Fără produsele din zirconiu, reactoarele care asigură 20% din producţia de energie electrică a ţării nu funcţionează.
Singurul combinat care a supravieţuit tranziţiei este Zirom Giurgiu. Întreprinderea este unicat în ţară şi chiar şi în Europa. Zirom produce şi astăzi lingouri de titan şi de zirconiu pe care le exportă în Suedia şi Germania. În România nu are piaţă de desfacere.
Combinatul a reuşit să îşi continue activitatea în condiţiile austere. Furnizorul său de materie primă, uzina de la Vadu, s-a închis. Grantmetal, combinatul căruia trebuia să îi livreze lingourile, nu a funcţionat niciodată. Guvernul a investit 2 miliarde de lei vechi în tehnologie, dar în anul 2005, a abandonat proiectul. Cu liniile de producţie incomplete, specialiştii de la Giurgiu nu au cedat. Au importat minereu ieftin din Ucraina şi au vândut produse scumpe, de calitate, în străinătate.
Recent, Zircom a obţinut finanţare din fonduri europene de şapte milioane de euro, iar anul viitor, combinatul îşi va deschide o secţie pentru realizarea produselor finite din titan.
Industrie nu mai avem, dar am rămas cu specialiştii. Unii dintre ei sunt astăzi cercetători la Institutului Naţional pentru Metale Neferoase şi Rare şi se pot lăuda cu realizări importante. Inginerii au pus la punct tehnologia necesară fabricării bateriilor ultramoderne pe bază de litiu, un metal rar, indispesanbil industriei telefoniei mobile şi industriei auto. Dar statul român nu este interesat să dezvolte proiectele lor.
Directorul institutului, Teodor Velea, a propus Ministerului Economiei, să înceapă, în parteneriat public-privat, construcţia unei fabrici de baterii pe bază de litiu pentru uzinele Dacia şi Ford. Concret, nu s-a construit nimic.
Inginerii au mai realizat, în premieră naţională, implanturi dentare făcute din titan. Zeci de români poartă deja implanturi fabricate din acest metal foarte rezistent.
În timp ce România ignoră realizările specialiştilor săi şi îşi închide industria minieră, statele din Occident se străduiesc să se aprovizioneze cu metale rare. Japonia a descoperit un zăcământ pe fundul Oceanului Pacific, iar Rusia vrea să deschidă o carieră, în valoare de un miliard de dolari, în apropierea Oceanului Arctic. China, ţară care deţine 97% din rezervele mondiale, ameninţă că va interzice exporturile.
Specialiştii Institutului de Cercetări pentru Metale Rare susţin că România ar putea să devină un furnizor important de resurse la nivel european.
În 2013, din grandiosul Program Nuclear al României au rămas doar ruine, utilaje ruginite şi probleme de mediu ignorate. În loc să încaseze miliarde de euro, Guvernul cheltuieşte sute de mii de euro ca să închidă cariere cu zăcăminte preţioase. Dacă înainte ţara noastră a concurat cu marile puteri ale lumii la prelucrarea metalelor rare în scop nuclear, acum, în domeniul tehnologiei de vârf, nu mai contăm.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
