Comuniștii le-au schimbat destinul. Peste 40.000 de oameni au fost deportați în Bărăgan în 1951
1951, noaptea de 17 spre 18 iunie. 40.000 de oameni, cât populaţia unui oraş, au fost scoşi cu forţa din casele lor şi mutaţi la sute de kilometri depărtare. Zeci de trenuri de marfă i-au adus pe toţi la Slobozia. Regimul comunist demarase operaţiunea de deportare a celor aflaţi la graniţa de vest a României. Copii, adulţi şi bătrâni au fost obligaţi să renunţe la viaţa pe care o aveau şi au populat câmpia Bărăganului.
Anghelina Corcodel avea cinci ani atunci când a ajuns în lunca Dunării. Căteva săptămâni, ea şi familia sa au dormit sub cerul liber. „Au murit. unii s-au sinucis pentru că nu puteau să reziste. Unul, săracul, era olog, pierduse un picior în război. ce să facă, bietul om. Alţii au murit...au avut altă viaţă înainte. Aruncaţi unde nu e curent electric, unde nu e apă. în primii ani n-aveam nici apă potabilă”, povestește ea.
Până toamna au reuşit să ridice casa. Un bordei de câteva zeci de metri pătraţi, din chirpici, acoperit cu paie şi stuf. Aşa au făcut toţi, iar câmpul s-a populat. S-au format străzi, s-a construit o biserică şi un sfat popular. Lua naştere satul Rubla. Unul dintre cele 18 noi sate formate în sud-vestul României.
În 1956, după 5 ani de exil, cei mai mulţi dintre deportaţi s-au întors în locurile natale, puţini au rămas în acea parte a ţării. Satul Rubla nu mai există acum. În mijlocul câmpului, între lanurile de secară şi porumb mai stă mărturie o singură construcţie. E casa lui Constantin Ciolac, în vârstă de 64 de ani, care nu a vrut să-şi părăsească bordeiul. „Ne-a împărţit ca pe oi. Tu dreapta, stânga. Au fost discuţii...”, spune el.
E uitat însă de lume şi mai reuşeşte să schimbe o vorbă doar atunci când primarul sau vreun ministru vin să-l viziteze. E ultimul deportat, chinuit de regimul comunist, iar acum este inclus în tot felul de campanii internaţionale. Întrebat dacă se gândește să plece, el răspunde: „Da...când o veni popa”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
