ROMÂNIA FURATĂ. ICE Felix - o afacere extrem de profitabilă predată intereselor imobiliare
„12 martie, 1977
Către Ambasada României la Washington
Tovarășe Podeanu, colaboratorul nostru a împachetat dispozitivul solicitat. Modelul-pilot a fost obținut de un inginer-testări al Texas Instruments Inc., Laboratorul de analize. Dispozitivul a fost declarat distrus în evidențele departamentului de securitate al întreprinderii și predat călăuzei Pavel. Va fi îmbarcat pe aeronava N175SR, cu decolare în această noapte de pe aeroportul internațional Meacham din Fort Worth Texas cu destinația Natal, Brazilia. Coletul este trecut pe numele unei societăți comerciale înregistrată în Ankara, iar conținutul - declarat ca echipament topometric. Va fi preluat de persoana de legătură care a primit instrucțiuni să înlocuiască actele de transport. Pe 16 martie, cargoul Făgăraș încarcă pachetul din portul Paranagua, cu destinația Constanța stabilită pentru 25 martie 1977. Coletul va fi predat la aceeași dată ofițerului responsabil de legătura cu Institutul pentru Tehnică de Calcul din București. Atașez fișa tehnică a dispozitivului. Carol.”
Aşa ar fi putut arăta o notă-raport semnată cu un nume conspirativ, folosit de un spion român din anii comunismului. Ca el sunt mii, împrăștiați în toată lumea. Toţi lucrează, direct sau indirect, pentru Direcția Generală de Informații Externe a Securității, o structură specializată în obținerea de informații tehnico-știintifice de la statele occidentale. În anii '70, un român din 7.000 era ofițer acoperit al spionajului extern.
„Când era nevoie, mergeau specialiştii din sistemul respectiv şi ne aduceau documentaţie sau chiar componente”, spune dr. Marius Guran, fost director adjunct al Institutului de Cercetare în Informatică.
„Erau importate în câte unul, două exemplare, cât să poată să fie reproiectate pe un tipar românesc. Înţelegeai ce s-a întâmplat, cum făcuseră acolo şi începeai să dezvolţi”, spune Florin Talpeș, fondatorul unei companii IT&C.
România, al doilea producător din blocul comunist
La începutul anilor '80, în România existau zece fabrici mari care produceau calculatoare, memorii, componente, monitoare, imprimante și alte echipamente periferice. În plus, în fiecare județ funcționau Institute de Tehnică de Calcul, Centre de Cercetare și întreprinderi pentru întreținerea și repararea calculatoarelor. Acolo lucrau zeci de mii de specialiști. Iar studenții la Matematică, Cibernetică sau Inginerie visau la un job într-unul dintre centre.
„Unul din proiectele de succes ale României pe vremea aia era captarea semnalelor de la sateliţii meteorologici. Am exportat sistemul ăsta în Germania şi în China”, mai spune Florin Talpeș.
România era al doilea producător de sisteme electronice de calcul din blocul comunist, după URSS. Pregătea specialiști în programare şi mentenanță. În special pentru Asia.
„Am fost printre primii care am vândut în China calculatoare de generatia a treia, calculatoare Felix, şi au venit grupuri mari de chinezi aici care au fost pregătiţi ca ingineri de sistem”, își amintește dr. Marius Guran.
Calculatoarele românești, căutate în China
Calculatoarele românești erau peste tot în Orientul Îndepărtat, în zonele industriale. De implementarea lor, la termocentrale şi uzinele metalurgice, se ocupau tot români.
„Calculatoarele româneşti au fost folosite în academiile de ştiinţă, în universităţile, fabricile şi întreprinderile din China. Şi în ziua de astăzi oamenii de ştiinţă din China îşi aduc aminte de calculatoarele româneşti Felix”, afirmă Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucureşti.
„Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Ţările din Orientul Apropiat, Republica Democrată Chineză. În multe locuri găseai calculatoare româneşti şi erau şi foarte apreciate”, spune dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Primul computer din Europa de Est a fost proiectat și fabricat la Institutul de Fizica Atomică de la Măgurele, lângă București, în 1957. CIFA1 - „Calculatorul Institutului de Fizică Atomică”- face din România a opta țară din lume care reușește realizarea unui echipament electronic de calcul.
„Primul calculator românesc CIFA-1 era cunoscut de oamenii de ştiinţă din China”, își amintește ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucureşti.
„România a avut o tradiţie în domeniul calculatoarelor”, adaugă dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
După sistemul de la Măgurele, dezvoltarea cercetării continuă în marile centre universitare. Doi ani mai târziu, Institutul de Calcul numeric din Cluj construieşte MARICA - „Mașina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei”. În 1961, urmează Timișoara, cu Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic. Timp de zece ani sunt realizate nenumărate prototipuri, cu aplicații multiple, inclusiv în domeniul militar.
„Tot ce s-a făcut în ţară erau modele de laborator”, spune dr. Marius Guran, fost director adjunct al Institutului de Cercetare în Informatică.
Comuniștii investesc în calculatoare
În 1967 comuniștii își dau seama de importanţa computerelor și dispun întocmirea unui program de dotare a economiei naţionale cu tehnică de calcul.
În referatul „Programului de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne de calcul și prelucrarea datelor" din iunie 1967, specialiştii ajung la concluzia că „realizarea acestuia nu va putea fi practic susţinută decât prin organizarea fabricării în ţară a principalelor tipuri de utilaje de calcul” prin „crearea a trei sectoare noi în industria constructoare de maşini: pentru fabricaţia de mecanică fină, de componente electronice profesionale şi de echipamente electronice de calcul”.
Concurența cu țările democratice
Cu tot pionieratul din domeniu, în 1967 România nu putea concura cu ţările democratice. Economia comunistă era pe ultimele locuri în clasamentul european - avea sub două maşini de calcul la un milion de locuitori, faţă de zece în Grecia, 22 în Italia, 24 în Austria, 32 în Franţa, 37 în Danemarca sau 46 în Republica Federală a Germaniei.
„S-a luat decizia să se realizeze un program pe termen mediu şi lung de dotare a României cu tehnică de calcul. Şi atunci s-a pus problema fabricării exemplarelor care se realizaseră în ţară sau a cumpărării unei licenţe”, afirmă dr. Marius Guran, fost director adjunct al Institutului de Cercetare în Informatică.
În baza documentului Ministerului Industriei Construcțiilor de Maşini, Consiliul de Miniştri aprobă, prin hotărârea 3220, considerată şi astăzi secret de stat, „importul complex de instalații pentru fabricarea echipamentelor de calcul”.
Timp de şapte ani, aproape 4 miliarde de dolari sunt alocate acestor achiziţii. Suma reprezintă contravaloarea a 2 procente din PIB-ul de astăzi al României, adică de peste două ori bugetul Ministerului Sănătăţii sau aproape 650 de kilometri de autostradă. Banii urmau să fie folosiți pentru cumpărarea utilajelor şi a licențelor de producție.
România obține tehnologia interzisă
În 1968, în plin Război Rece, piața mondială de calculatoare era controlată de coloșii americani IBM și Control Data Corporation. Ca întreg Blocul Comunist, România este și ea sub embargo tehnologic.
Licențele de producție fie nu puteau fi cumpărate, fie aveau prețuri prohibitive. Un an mai târziu, Invazia din Cehoslovacia dă peste cap planurile comuniștilor în privința dotării cu echipamente moderne de calcul.
IBM rupe definitiv legăturile comerciale - și așa fragile - cu statele comuniste. Poziția politică a lui Nicolae Ceaușescu, orientată spre Mișcarea de Nealiniere, se dovedește inspirată. Președintele francez Charles De Gaulle vizitează Bucureștiul, iar România obține tehnologia interzisă.
„Generalul De Gaulle, care era preşedinte al Franţei, a fost foarte supărat pe americani, care i-au refuzat un super-calculator. A lansat un plan special al Franţei de a construi calculatoare. De Gaulle a acordat României o licență completă de fabricație de calculatoare, inclusiv circuite integrate, ceea ce era un mare pas înainte”, afirmă dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Licența pentru IRIS-50
Franța vinde României o licență de fabricație, atât pentru componente, cât și pentru sistemul de operare a calculatorului IRIS-50. Computerul este vârful de lance al Hexagonului, aflat la același nivel cu cele mai performante sisteme IBM.
Tot în 1968, Consiliul de Miniștri decide construirea unei fabrici de calculatoare la București. Întreprinderea avea să devină perla industriei de profil din România. Pentru perioada 1971-1975 sunt prevăzuți în buget aproape 150 de milioane de dolari pentru producția internă a calculatoarelor electronice care pot „să conducă automat procese tehnologice”.
„Acolo era un loc viran, în toată platforma Pipera. Fabrica de calculatoare electronice era o copie a fabricii din Toulouse, a companiei care oferea licenţa”, mai spune dr. Marius Guran.
„S-au acordat sume mari atunci, prin acel program. Ca să vă faceţi o idee, numai pentru învăţământ superior, pentru dezvoltarea activităților de calculatoare s-au acordat cinci milioane de lei valută, ceea ce reprezenta peste un milion de dolari”, își amintește Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
Profesorul Mircea Petrescu a fost președintele comisiei de recepție a noii fabricii de calculatoare.
„Ea s-a construit foarte repede, alături de alte obiective industriale din platforma Pipera”, adaugă fostul președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
În 1971, întreprinderea este aproape gata și primește numele „Întreprinderea de Calculatoare Electronice Felix” sau, pe scurt, ICE Felix.
„Felix e un nume care a fost dat pentru a aminti de Dacia Felix... Dacia a rămas pentru automobile și Felix pentru calculatoare”, spune dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Investiție recuperată în patru ani
Comuniștii stabilesc o capacitate anuală de producție de 5.000 de mașini electronice de calculat, 2.600 de mașini de facturat și contabilizat și 50 de calculatoare electronice.
În planurile cincinale, durata de recuperare a investiției era de patru ani. Productivitatea muncii a fost calculată la 75.000 de dolari, anual, pentru fiecare salariat în parte. Asta înseamnă că la fiecare dolar investit profitul era de 30 de cenţi, doar în primii ani de funcţionare.
În paralel, învătământul trebuia să pregătească specialiști. Din prima promoție a facultății de automatică și calculatoare a Politehnicii din București a făcut parte și Traian Mihu. În 1971, s-a angajat stagiar la noua Întreprindere de Calculatoare Electronice.
Felix C-256, o variantă a IRIS-50
„Erau foarte multe fete... lumea în halate albe, îngrijite, echipamente, curățenie. Fabrica arăta bine și era unul dintre punctele de bază cu care se lăuda conducerea țării la vremea respectivă, atunci când avea musafiri din alte țări”, își amintește Traian Mihu, fost director tehnic la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX.
Din 1972, sub stricta supraveghere a Securității, începe producția în serie a calculatorului Felix C-256, o variantă a calculatorului franțuzesc IRIS-50, dezvoltată și îmbunătățită de specialiștii români.
„Repartizarea acestor calculatoare era făcută de Institutul central de informatică și se aștepta cel puțin 2-3 ani, fiind foarte multe întreprinderi, era o alegere în funcție de eficiența economică a întreprinderilor”, povestește Liviu Gavrilescu, fost director al Centrului de Calcul de la Întreprinderea de Metale Neferoase Baia Mare.
Apogeul de 2 miliarde de dolari
Cu timpul, modelele sunt diversificate, iar la sfârșitul anilor '70, profitul fabricii ajunge la 100%. Un sistem de calcul complex, pentru dotarea unei uzine, a cărui producţie costa puţin peste 2 milioane de dolari, este exportat cu 4,7 milioane, iar China este unul dintre principalii benficiari.
„În 1979, volumul comercial dintre China şi România a fost de aproape 2 miliarde de dolari. A fost apogeul”, afirmă Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucureşti.
De tranzacţii se ocupa Întreprinderea de Comerţ Exterior Terra, una dintre multele societăţi comerciale ale comuniştilor, menită să strângă bani pentru Securitate. Pe lângă afacerile cu tehnică de calcul, întreprinderea, înfiinţată cu un an înaintea fabricii de calculatoare, era specializată şi în traficul cu armament.
„Se plătea înapoi datoria externă, primeai sarcină de plan să exporți... nu prea puteai s-o faci pentru că întotdeauna era o politică să-ți dea mai mult decât puteai să faci”, spune Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
„Se realizau produse care - slavă Domnului - s-au vândut foarte bine”, adaugă Radu Minea, președintele Federației Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare.
Plata datoriei externe afectează producția
Ambiția lui Nicolae Ceaușescu de a plăti datoria externă a României înainte de termen n-a produs efecte doar în frigiderele românilor. În anii '80, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în domeniul tehnicii de calcul sunt reduse la minimum, iar calculatoarele românești abia mai țin pasul cu cele din Occident.
„S-au făcut eforturi extraordinare de integrare și de dezvoltare pe proiectare proprie. Astfel am ajuns ca timpul între proiectare și fabricație să fie redus foarte mult”, își amintește Mielu Dobrin, director general al Fabricii de Echipamente Periferice.
„Aveam echipe care erau prin URSS să le vindem calculatoare speciale, făcute contra materiale pe care o întreprindere de comerț exterior cu care lucram noi - Terra - le vindea pe valută și din combinația asta căpătam și noi dreptul la parte din surplusul valutar”, spune Traian Mihu, fost director tehnic al Întreprinderii de Calculatoare Electronice FELIX.
În ciuda piedicilor, calculatoarele românești rămân competitive pe plan mondial. În decembrie 1989, fabrica avea peste 2.500 de angajați, din care 600 de ingineri. Cifra de afaceri ajungea la aproape 190 de milioane de dolari.
„Dacă voiam să fac un Mercedes, un Mercedes de la cap la coadă, îl făceam. Aveam toate specialitățile cumva și numai oameni de super calitate”, mai spune Traian Mihu.
Fără strategie națională pentru industria IT
În februarie 1991, ICE FELIX este reorganizată în societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat și începe lupta pentru supraviețuire. Dacă în 1988 valoarea producției de tehnică electronică de calcul atingea 10 miliarde de lei, în 1991 cifra scade la o treime.
„Partea de hardware s-a oprit... a căzut după 89”, afirmă Florin Talpeș, fondatorul unei companii IT&C.
Lipsa unei strategii naționale în domeniul IT, pe o piață de capital, face ca exporturile să se prăbușească. Investițiile în cercetare și retehnologizare, așteptate încă din anii '80, nu mai vin. Numărul angajaților scade, odată cu deschiderea granițelor, iar fabrica intră în declin.
„A fost o firmă canadiană care a luat o echipă întreagă de 200 de oameni și a mutat-o în Canada, la un moment dat”, mai spune Florin Talpeș.
Chiar și așa, conducerea Întreprinderii reușește să încheie câteva contracte. Unul, cu Societatea de comerț exterior a Ministerului de Interne, Comicex SA.
Societatea a fost desprinsă din Regia Autonomă "Rami-Dacia" a Companiei de Export-Import "Comicex", care se ocupa, printre altele, cu fabricarea și exportul de diamante sintetice. Specialiștii fabricii de calculatoare implementează la nivel național sistemul informatic de evidență a populației, care până atunci se ținea pe cartele.
„Erau vreo 5-6 proiecte strategice... noroc că noi am apucat și l-am făcut pe ăla de evidență a populației. Celelalte nu s-au mai făcut”, spune Traian Mihu, fost director tehnic la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX.
Guvernul Văcăroiu
Un alt proiect stategic național, demarat sub Guvernul Văcăroiu, ar fi fost informatizarea a peste 7.000 de oficii poștale.
„Poșta Română, din păcate, din cauza atitudinii conducerii de atunci a Ministerului Comunicațiilor și chiar a Poștei... nu au dorit, de fapt, să lucreze cu fabrica de calculatoare”, spune Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
„În felul ăsta se pornea treaba și se putea porni și mecanismul comercial de vânzare și am fi avut succes mare în perioada aia. Au făcut licitația... a câștigat o firmă din Israel, de altfel scandalurile din vremea respectivă se propagă și acuma la Poștă”, spune Traian Mihu, fost director tehnic al Întreprinderii de Calculatoare Electronice FELIX.
În 1994, acelaşi Guvern Văcăroiu decide restructurarea a 20 de întreprinderi de importanţă economică deosebită din domeniile electronic și electrotehnic. Printre ele, ICE Felix, care trebuia să „elimine pierderile şi plăţile restante” în vederea „încurajării privatizării”.
În aceeași perioadă, conducerea fabricii bate palma cu IBM. Americanii trebuiau să furnizeze componentele principale, iar specialiștii ICE Felix să le asambleze şi să fabrice PC-uri. Comisia Națională pentru Informatică susţinea că piața de produse IT din România se ridica, în acea perioadă, la șase miliarde de dolari.
„S-a semnat cu IBM o înțelegere, un memorandum, pentru construcția de calculatoare în România. Este semnat la New York acest document în urma căruia la fabrica de calculatoare a fost pusă în mișcare o activitate de producție de calculatoare personale de tip IBM”, afirmă Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
Întelegerea cu gigantul american vine în contextul în care România era invadată de produse IT ieftine, necertificate.
„Au existat foarte multe firme, cele mai multe mici... unele prin garaje... făceau asamblare... cumpărau piese din Hong Kong sau din Taiwan și le asamblau aici și le vindeau de foarte multe ori fără niciun fel de preocupare de calitate”, spune dr. Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Guvernul Ciorbea
În scurt timp, memorandumul cu IBM cade, din cauza lipsei de comenzi. Românii preferau calculatoarele contrafăcute. În 1998, Guvernul Ciorbea decide ca din anul 2000 să pornească „Strategia naţională de informatizare şi implementare în ritm accelerat a societaţii informaţionale în România”. Documentul fusese elaborat încă din 1996 de Comisia Națională pentru Informatică.
„A fost doar pe hârtie, nu s-a întâmplat mai nimic, nu s-a executat mai nimic, nu a existat impulsul de sus”, spune Florin Talpeș.
În schimb, prin același document, Guvernul ia măsuri care îngroapă industria IT. Importul de echipamente şi subansambluri hardware este scutit de taxe vamale şi TVA. Astfel, toate fabricile de profil, printre care și ICE Felix, sunt condamnate.
Eternul interes imobiliar
Începutul anilor 2000 găsește totuși întreprinderea pe plus. Profitul net realizat în 2001 este de aproape 70.000 de dolari. Un an mai târziu, scade la puțin peste 16.000.
„Apropierea de București a făcut ca, de fapt, platforma - atât Pipera cât și Băneasa - să devină o țintă predilectă pentru cei care au dorit investiții imobiliare”, declară Vasile Baltac, fost ministru al Industriei Electrotehnice.
Guvernul Năstase
Foștii directori ai ICE Felix spun că proaspăt instalatul Guvern Năstase, prin ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, a refuzat să ofere sprijin politic pentru revitalizarea întreprinderii.
„Filosofia privatizării în domeniul tehnicii de calcul a fost greșită”, acuză Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică.
În schimb, pe 23 aprilie 2003, prin ordinul 42 al ministrului Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, Ovidiu Muşetescu, este instituită procedura de administrare specială, în vederea privatizării fabricii de calculatoare.
Membrii consiliului de administrație, fără experiență
Cinci zile mai târziu, contabilitatea fabricii înaintează Bursei de Valori București un raport anual și face publice numele, până atunci secrete, ale membrilor consiliului de administratie al ICE Felix.
Din aprilie 2001, președinte este Constantin Pașcanu, fost șef al secției de circuite imprimate. Restul membrilor nu au nicio legătură cu fabrica de calculatoare:
- Victor Buzdugan este fost colonel SPP, implicat în scandalul „Tigareta II” și trecut ulterior în rezervă.
- Dan Gheorghe Stănescu este fost reprezentant al Marinei Militare la Tratatul de la Varșovia între 1986 și 1987. Astăzi este consilier local din partea PSD în sectorul 6 al Capitalei și se ocupă de fondul locativ al ANL.
- Ștefan Cantaragiu este fostul director general al Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare și fost specialist în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene.
- Traian Ciceo, fost ofițer în serviciul de spionaj al Securității înainte de 1989 și ulterior general de brigadă în SRI, demis pentru indisciplină. În cazul său, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a stabilit că a făcut poliție politică.
Toți dețin câte 10 acțiuni la ICE Felix și au dreptul să facă parte din Consiliul de Administrație prin votul acționarului majoritar APAPS.
În 2003, statul mai deținea 59,3 la sută din acțiuni, iar SIF Oltenia - 15,9. Restul, un sfert din întreprindere, aparţinea persoanelor fizice.
„Presiunile au fost imense, presiuni din afară și din interior. Din interior de către cei care ne supravegheaseră înainte din punct de vedere strategic, fiindcă au realizat importanța terenurilor, mai puțin a clădirilor, care voiau neapărat privatizare”, spune reprezentantul sindical Radu Minea.
Declinul fabricii
În perioada în care APAPS a instituit administrarea specială, cheltuielile au crescut, iar profitul fabricii a scăzut.
Un raport al unui audit extern, pentru anul 2003, arată că, în mai puțin de un an, cheltuielile cu materiile prime aproape s-au dublat. Totodată, materialele consumabile costau de 43 de ori mai mult decât în anul precedent.
Pe hârtie, veniturile din producția vândută cresc. În realitate însă, veniturile din vânzarea mărfurilor scad. Din fabrică au plecat produse pentru care nu s-a încasat nimic.
„În urmă cu 10-11 ani a început să moară fabrica, din păcate”, spune Mircea Petrescu.
Două consorții pentru o fabrică
În 2004, Guvernul Năstase scoate la licitație pachetul de 45,67% din acțiuni. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului stabilește că investitorii trebuie să aibă minimum 10 ani de activitate în domeniu și o cifră de afaceri, pe ultimii trei, de cel puțin 30 de milioane de dolari.
În cursă se înscriu două consorţii. Primul este compus din Felix Telecom SRL, INFO SERV MILENIUM III SRL, NET CONSULTING SRL, RELCO SA și SOFTWIN SRL.
Felix IT SA, Asociația salariaților FELIX PAS 2001, AMERILEX SRL și Farmexim SA formează al doilea concurent.
Toate societățile care fac parte din primul consorţiu activează de la începutul anilor 90 în domenii cu legături în IT. În cazul celei de a doua asocieri, doar AMERILEX SRL se putea lăuda cu acest lucru.
Companii farmaceutice interesate de IT
Farmexim SA este o companie farmaceutică, deţinută de omul de afaceri Ovidiu Buluc, care administrează lanțul de farmacii HelpNet. Singura legătură cu fabrica de calculatoare este doar de proximitate: se afla gard în gard cu aceasta. Asta în timp ce FELIX IT, o companie privată înregistrată la începutul anului 2000, este și mai legată de ICE Felix: are sediul social chiar la aceeași adresă cu fabrica.
„Deci Farmeximul, PAS-ul. Amerilex-ul a fost invitat acolo pentru că era singura firmă care și astăzi și atunci făcea ce face. Deci singura firmă care se ocupa de așa ceva. Ei aveau nevoie de noi că eram parteneri HP, dar noi nu am cumpărat nicio acțiune... rețineți chestia asta”, spune Alexandru Steriu, director general AMERILEX SRL.
În urma licitației, primul consorțiu este descalificat, din cauză că societatea Softwin SRL, cea care a dezvoltat între timp un celebru antivirus românesc, nu a depus la timp certificatul fiscal.
„Până la urmă fabrica de calculatoare a fost cumpărată de altcineva, care a dezvoltat o altă industrie decât industria de IT”, spune Florin Talpeș.
Teren în Pipera de 4 milioane de dolari
Pe 30 decembrie 2004, AVAS vinde acțiunile deținute la ICE Felix consorțiului format din Felix IT SA, Asociația salariaților FELIX PAS 2001, AMERILEX SRL și Farmexim SA. Suma încasată: putin peste 390.000 de dolari.
Specialiștii imobiliari susțin că, la vremea respectivă, doar terenul fabricii din Pipera, de peste 20.000 de metri pătrați, valora 4 milioane de dolari!
Fabrica mai avea un teren aferent unei baze sportive pe malul lacului Tei. În plus, clădirile și cele 22 de brevete de invenție, înregistrate pe numele ICE FELIX. Printre acestea se număra un patent pentru o baterie solară auto și procedee de realizare a panourilor și parbrizelor fotovoltaice.
Social democratul Mircea Ursache (foto sus), actualul vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară, era în acea perioadă președintele AVAS. A condus instituția din aprilie 2004 până în ianuarie 2005. Licitația pentru privatizarea fabricii a avut loc în aprilie 2004, iar contractul a fost semnat în decembrie același an.
„Nu știu despre ce obiectiv e vorba, n-a fost în mandatul meu”, susține Mircea Ursache, fost președinte AVAS.
Johann Strauss, interesat de IT
Prin contract, în acționariatul fabricii de calculatoare ajunge doar FELIX IT SA, chiar dacă, oficial, câștigator a fost un consorțiu format din cinci firme.
FELIX IT este o societate controlată în proporție de 60 la sută de un off-shore înregistrat în statul Liechtenstein: KOMPEXA AG.
Acționar unic - un cetățean din Lichtenstein, cu nume celebru - Johann Strauss. Pe lângă off-shore-ul din Liechtenstein, 24% din acțiunile FELIX IT sunt deținute de ELETECH 2000 SRL. Societatea este controlată de Eleni Pașcanu, fost asistent al ambasadorului Greciei la București și, în prezent, expert în cadrul Institutului Cultural Român.
Printre acționari se regăsește și generalul Dumitru Aelenei, fost ofițer la Institutului Tehnic de Cercetări și Proiectări al Armatei din Clinceni. Până în urmă cu câțiva ani, el era în conducerea UTI Trading SRL, parte a grupului UTI - companie abonată la contracte cu statul, controlată de controversatul om de afaceri Tiberiu Urdăreanu (foto jos).
În acționariatul FELIX IT mai apar și generalul Nicolae Irimie, fost locțiitor al comandantului Departamentului pentru Armament din MApN, între 1997 și 1998, Ioana Bărbulescu, maior de armată în rezervă, dar și Valentin Rașcanu, angajat al Amerilex SRL, societate care a făcut parte din consorțiul declarat câștigător al licitației.
„I-a păcălit pe toți”
„Deci FPS-ul nu a vândut consorțiului, a vândut unei firme care s-a chemat FELIX IT. Restul au fost, așa, susținători pe hârtie. Am plătit garanția de participare pentru că eram o firmă... avem 24 de ani de când funcționam. Deci ăsta e adevărul istoric. I-a păcălit pe toți, pe FPS, i-a păcălit pe toți și bineînțeles că o fi avut ceva cu FPS-ul de pe vremea aia din moment ce a putut să facă chestia asta”, declară Alexandru Steriu, director general AMERILEX SRL.
La scurt timp după semnarea contractului, noii acționari reînnoiesc mandatul conducerii ICE Felix.
„Noi am făcut contestație și un pic de gălăgie. AVAS-ul s-a speriat un pic, au dat înapoi... au luat-o ei, au numit ei o conducere și s-a ales praful. Cum vedeți și dumneavostră acum”, spune Traian Mihu, fost director tehnic la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX.
Cresc datoriile
Într-un raport de gestiune publicat în anul 2006, ICE Felix înregistrează datorii la bugetul de stat de peste 3 milioane de dolari. Mai mult, societatea Ministerului de Interne, Comicex SA, refuză plata unor facturi de aproape 500.000 de dolari, pentru mentenanța sistemului de evidență a populației.
Nu numai statul face datorii la ICE Felix ci şi o serie de firme private. Internet Genesis SRL, o societate cu capital social de 230 de lei, deținută de o companie din California, Statele Unite, are şi ea o factură neachitată, de aproape 300.000 de dolari.
În septembrie 2006, prin decizia 1283, Înalta Curte de Casație și Justiție desființează irevocabil contractul de vânzare-cumpărare. AVAS ceruse anularea întelegerii pentru că FELIX IT concediase oameni și nu respectase planul de investiții.
AVAS redevine acționar la ICE FELIX cu 45,67% din pachetul de acțiuni. Administrarea păguboasă produce efecte. Banii nerecuperați nu mai ajung niciodată înapoi la ICE Felix. După doi ani, adunarea generala a acționarilor cere recuperarea datoriilor de la foștii administratori.
Drumul spre faliment
Din 2006, ICE Felix își începe drumul spre faliment. Ca să plătească datoriile din vremea privatizării, fabrica scoate la vânzare mai multe terenuri și clădiri. Hala de circuite integrate și 2600 de mp de teren ajung la vecinul Farmexim SA, parte din consorțiul care câștigase licitația de privatizare din 2004.
Tranzacția e contestată la Tribunal, pentru că suprafața de teren vândută ar fi fost mult mai mare decât cea aprobată de acționarii majoritari.
În 2010, SIF Oltenia scoate pe bursă tot pachetul de 12% din acțiuni. În același an, Farmexim SA cumpără tot de pe bursă 10% din acțiunile ICE FELIX. Doi ani mai târziu, la începutul lui 2013, Întreprinderea își cere insolvența la Tribunalul București.
Patru angajați
În 2014, fosta glorie din Pipera mai avea patru angajați, o datorie către bugetul de stat de 30.000 de euro, nicio sursă de venit și curtea răvășită de excavatoare. Beneficiarul lucrărilor este Netron Investments SRL, o societate controlată de omul de afaceri grec Ioannis Papalekas (foto jos).
În decembrie 2014, Papalekas este pus oficial sub acuzare de procurorii DIICOT pentru complicitate la delapidare într-un dosar în care sunt arestați seful SIF Banat-Crișana, Dragoș Bîlteanu, și Najib El Lakis, membru în Consiliul de Administrație al societății.
Omul de afaceri grec este supranumit de presă „Regele Nordului”, datorită investițiilor masive în imobiliare făcute în zona Pipera. Printre acestea se numără și un complex de locuințe și birouri, în valoare de peste 270 de milioane de euro, finalizat în urmă cu patru ani. Imobilele sunt situate peste drum de Fabrica de Calculatoare.
România, fără industrie de profil, dar prima din Europa ca număr de angajați
Chiar și așa, cu o industrie de profil aproape inexistentă, într-o analiză Bloomberg publicată în 2014, România apare ca lider în Uniunea Europeană după numărul de angajați în sectorul tehnologiei pe cap de locuitor și ocupa locul al șaselea la nivel mondial.
„Gândiți-vă că aveam și partea de soft și partea de hard împreună. Ce-ar fi fost?”, se întreabă Radu Minea, președintele Federației Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare-Proiectare.
Avem peste 64.000 de specialiști, care lucrează, în mare parte, pentru firme cu capital străin. Dar nu în producția de calculatoare, ci în industria software. Și asta datorită unui sistem de învățământ rămas totuși funcțional, gândit să asigure mână de lucru calificată pentru un sector bănos și, mai ales, strategic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
