ROMÂNIA FURATĂ | Apele termale de la Herculane se risipesc în Cerna. Izvoarele curg printre ruine şi moloz
Această ruină a fost cândva una dintre cele mai frumoase clădiri balneare din Europa. Astăzi, ar fi trebuit să fie inima staţiunii Băile Herculane şi să geamă de turişti. Sunt fostele Băi Imperiale Austriece, astăzi Băile Neptun. Locul de suflet al Împăratului Franz Josef şi al împărătesei Sissi. Izvoare termale de care nu mai ştie nimeni continuă sa curgă pe sub ruine şi moloz.
Ilie Cristescu: "
- Toate curg că nu poţi să le opreşti.
- Şi cu apa aia ce se întamplă?
- Se duce în apa Cernei! Este mare păcat!"
Din staţiunea prinţilor şi a împăraţilor Europei, Băile Herculane sunt azi staţiunea săracilor.
„Nu mai vine lumea. Ce să viziteze? Apele? Şi preţuri de mori!”
„Aer ca aici nu ştiu unde poţi găsi. Te relaxezi respirând! Dar şi când ridici capul şi te uiţi! Să vii de undeva, să dai bani pe un bilet şi să vizitezi aşa ceva, doare, domne!”
Staţiunea Băile Herculane s-a născut din întâmplare, acum 2000 de ani. O cohortă romană păştea caii pe Valea Cernei de astăzi, după o luptă cu dacii. Caii răniţi descoperă un izvor în care se scaldă. În câteva zile, rănile animalelor s-au vindecat.
Romanii s-au îmbăiat şi ei, iar izvorul i-a scăpat de râie. Observă că izvoarele cu sulf şi sare lecuiesc oase, ochi, piele, stomac, organe interne, răni şi friguri. Aşa apare Ad Aquas Herculi Sacras, adică La apele sfinte ale lui Hercule, prima staţiune termală din Dacia.
Ilie Rădoi, ghid: „Forma băii e de piramidă. Şi astfel stăteai jos, aburii se ridicau şi datorită formei nici nu aveau nevoie de ventilaţie”.
Sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, Băile Herculane ajung locul favorit al împăraţilor şi al aristocraţiei imperiale. O caută şi fiindcă află de la cercetătorii austrieci că în acest loc te vindeci nu doar cu apă, ci şi cu aer.
Ilie Radoi: „Un aer ionizat! Deci eşti aicea, la 200 de metri şi te simţi ca la 3000 de metri ca în Davos în Elveţia, de exemplu”.
În secolul al XIX-lea, grănicerii austrieci au reconstruit Herculane din temelii. Staţiunea capătă hoteluri luxoase şi băi termale ultra-moderne, vile, restaurante, cafenele şi un Cazinou. În inima orăşelului sunt Băile Imperiale Austriece.
Dorin Bălteanu, istoric: „Fiind la momentul acela unele dintre cele mai grandioase şi frumoase edificii balneare din Europa”.
Băile Imperiale au peste 20 de cabine balneare, ornamente de artă, statui, pavilioane şi un portic monumental.
Dorin Balteanu, istoric: „Opreau trăsura sub acel portic foarte frumos, se dădeau jos şi intrau în foaierul de la Băile Imperiale Austrice. Unde aşteptau să intre ori la Băile termosulfuroase, ori la Băile termosaline”.
Peste drum de Băile Imperiale, austriecii au construit un Cazinou. Încăperile erau ornate cu decoraţiuni din aur. Fanfara cânta în faţa Cazinoului.
Ilie Cristescu, fost director la Herculane: „Numai ca să cânte fanfara, locul unde se pune fanfara, au venit specialişti de la Viena, pe toate colinele să vadă, să audă unde să amplaseze cel mai bine ca să fie cât mai bine ascultată în pădure şi peste tot.”
În secolul al XIX-lea, Băile Herculane primesc doar turişti cu sânge albastru: prinţii şi împăraţii Austro-Ungariei şi aristocraţia imperială. Devin locul preferat de vacanţă al Împăratului Franz Iosef și al împărătesei Elisabeta, cunoscută şi sub numele de Sissi.
Ilie Rădoi: „Franz Iosef în 1865 a zis că Băile Herculane e una din cele mai frumoase staţiuni din Europa”
„Împărăteasa Elisabeta s-a îndrăgostit de Herculane. Într-o zi a descoperit un loc de belvedere spre Băi şi a exclamat:Ce frumos este, ce mult aş vrea să mănânc aicea!
A doua zi a avut o surpriză. Foişorul a fost construit de grănicerii din zonă în 24 de ore. Doar pentru ca împărăteasa să meargă la cafea acolo.
Asta a fost crema Europei la momentul ăla, a fost perla turismului balnear din acea perioadă”, povesteşte Ilie Rădoi.
În comunism, Herculane intră în epoca turismului de masă
În terme se scaldă oamenii muncii, veniţi la băi cu bilete de odihnă şi tratament. Ilie Cristescu era directorul staţiunii la acea vreme.
Ilie Cristescu, fost director Herculane: „Se băgau paturi pliante. Şi mai mult decât atât, toate spaţiile de cazare la oameni în comună, în oraş, erau suprapline!”
Băile Herculane aparţineau de Întreprinderea Balneară de Turism Herculane.
În anii 70 şi 80, Întreprinderea se extinde cu noi restaurante şi complexuri hoteliere: Afrodita, Diana, Hercules, Roman, Minerva şi Grota Haiducilor.
În 1990, Întreprinderea Balneară Herculane este stăpână pe un patrimoniu de aproape 50 de clădiri din staţiune. În 1991, Întreprinderea se transformă în societatea comercială cu capital de stat - Hercules SA. Care, timp de zece ani, continuă să aibă profit şi turişti. Cu toate acestea, în anii 2000, statul român îi decide privatizarea.
Ilie Cristescu, fost director Herculane: „A fost nevoie de privatizare că aşa a fost moda”.
Ilie Cristescu era preşedintele Consiliului de Administraţie în 2001, anul în care Ministerul Turismului decide vânzarea Sc Hercules SA. Artizanul privatizării este Dan Matei Agathon, ministru al Turismului la vremea aceea.
Ilie Cristescu: „Considera că staţiunea asta este vaca grasă a lui. Aşa a şi zis în şedinţă: ei, Herculane, să vedem cum facem privatizarea asta!”
Dan Matei Agathon: „A fost o procedură legală. Licitaţia la plic închis”.
Băile Herculane sunt câştigate de Argirom Internaţional SA, condusă de acţionarul majoritar Iosif Armaş. Fostul deputat PSD, care avea 70 la sută din companie, era un prosper om de afaceri.
Printre alţii, acţionari în Argirom Internaţional mai erau şi vicepreşedintele Senatului de atunci, Doru Ioan Tăracilă, cu 10%, şi fostul şef al Serviciului de Protecţie şi Anticorupţie din Ministerul Justiţiei, Marian Ureche, cu 5%.
Iosif Armaş devine stăpânul Băilor Herculane, contra 800.000 de dolari
Ilie Cristescu: „A fost subevaluată. Şi mai mult decât atâta, nu s-a investit niciun leu!”
Dan Matei Agathon: „S-a oferit de două ori mai mult decât preţul scos la vânzare. Ceea ce mie mi s-a părut ok. Nimeni nu poate să vină să-mi spună mie că nu ştiu ce hotel s-a vândut subevaluat sau supraevaluat. Nu! Piaţa a stabilit cât era preţul la ora actuală, atunci”.
La momentul privatizarii, Iosif Armaş era administrator sau asociat în 18 firme. Cariera şi-a început-o în tinereţe, ca paznic la Hotelul Dacia din Herculane.
Dar tânărul Iosif Armaş se visa om de afaceri. Primii bani îi face imediat după Revoluţie, cu export de uree, piei de animale şi zahăr. Continuă cu afaceri în agricultură şi în taximetrie.
În 2000, Iosif Armaş devine deputat. Apoi, preşedinte al Federaţiei Române de Box. După care cumpără aeroportul din Caransebeş şi două porturi.
Îl ajută în carieră şi relaţiile socrului său, doctorul Iulian Mincu, fost ministru al Sănătăţii şi medic al familiei Ceauşescu.
Ilie Cristescu: „Unde se ducea, i se deschideau uşile: la Consiliul Judeţean, la primării, peste tot!”
Sub conducerea lui Iosif Armaş, Băile Herculane îşi încep declinul. Omul de afaceri era obligat să investească în reparaţii şi modernizări 1, 5 milioane de dolari.
Dan Matei Agathon: „Nu şi-a făcut treaba. Pentru că nu a făcut investiţiile respective”.
Fără investiţii, hotelurile, restaurantele şi piscinele intră în paragină.
Ionel Crăciunescu: „Societatea Hercules şi-a restrâns activitatea. Aceste clădiri nu au mai fost folosite din lipsă de turişti. Deci, nu se mai făcea tratament”.
Instituţia care ar fi trebuit să urmărească privatizarea era Ministerul Turismului. Nu a făcut-o niciodată.
Dan Matei Agathon: „La mine cu o mână de oameni, cu 4-5 oameni, puteam să urmăresc programe de postprivatizare? Nu! (Aţi cerut şi nu vi s-au dat?) Aş fi cerut dacă aş fi avut un program amplu de privatizări cu investiţii. Însă nu am avut pentru că am considerat că nu e ceea ce ne trebuie.”
Din 2005, SC Hercules intră într-un cerc vicios. Nu mai plăteşte taxe, impozite, salarii şi acumulează datorii. Datoriile îl împiedică să mai participe la licitaţii pentru tichete de tratament decontate de stat. Fără tichete, Herculane pierde grosul turiştilor.
În 2008, Argirom Internaţional, acţionarul majoritar al lui SC Hercules, intră în insolvenţă. În 2015 spre faliment se îndreaptă şi SC Hercules.
Alexandru Gavrilescu, creditorul majoritar al Hercules, spune că societatatea a intrat în insolvenţă fiindcă a fost căpuşată de Iosif Armaş, prin intermediul Argirom.
Alexandru Gavrilescu: „Încasările lui Hercules mergeau la Argirom, în loc să meargă la Hercules.
Hercules la masa credală a lui Argirom are aproximativ 6 milioane de lei de recuperat”.
În aprilie 2016, Iosif Armaş este arestat preventiv în urma unei decizii a Tribunalului Caraş-Severin. Sentinţa nu era definitivă.
Iosif Armaş este acuzat de constituire de grup infracţional organizat, spălare de bani, înşelăciune, delapidare şi abuz în serviciu. Potrivit procurorilor, el ar fi înstrăinat ilegal majoritatea activelor din patrimoniul Hercules SA, pentru ca acestea să nu fie executate de stat, principalul creditor al societăţii Argirom, aflată în insolvenţă.
Alexandru Gavrilescu este unul dintre martorii cheie din acest dosar.
Delapidarea Băilor Herculane sub Iosif Armaş ar fi început în 2008, odată cu insolvenţa Argirom. Atunci, spun procurorii, omul de afaceri începe să vândă 22 de active din cele 50 ale societăţii Herculane.
Nouă dintre cele 22 de clădiri au fost cumpărate de omul de afaceri Valeriu Verbiţchi. El a fost acuzat de procurori că ar fi aderat la grupul infracţional organizat de Iosif Armaş, şi a luat imobilele cu preţuri subevaluate.
Băile Neptun, foste Băi Imperiale Austriece, au fost cele mai valoroase clădiri cumpărate de Valeriu Verbiţchi în 2009
Ionel Crăciunescu: „Aici era o sală de aşteptare, de recreere, unde se cânta muzică simfonică cu harpa, pentru o relaxare totală”.
Omul de afaceri plăteşte 260.000 de euro pentru clădirea închisă şi părăginită.
Timp de trei ani, Valeriu Verbiţchi nu investeşte nimic. Oferă clădirea Oraşului Băile Herculane, la schimb cu terenul de sub Cazinou. După această tranzacţie, plăteşte fostul primar al oraşului, Nicuşor Vasilescu, care e în arest la domiciliu pentru abuz în serviciu din 2015.
La rândul lui, Valeriu Verbiţchi este cercetat în libertate pentru complicitate la abuz în serviciu. Potrivit procurorilor, preţul terenului obţinut de Valeriu Verbiţchi ar fi fost subevaluat de 2, 4 ori.
"Primarul Vasilescu Nicuşor a încheiat contractul de schimb, acceptând un imobil clădire Băile Neptun în valoare de 82.000 de euro (aşa cum reiese din contractul de schimb, fără să fi detaliat modul în care a fost stabilită această valoare), cedând astfel un teren de 4000 metri pătraţi (terenul de sub Cazinou, n.r), care ar avea o valoare de aproximativ 200.000 de euro".
(Sursa: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin)
Ionel Crăciunescu: „Toate aceste negocieri s-au desfăşurat la primărie, s-au desfăşurat legal, deci nu a existat şi nu sunt probe momentan, doar bănuieli”.
Ionel Crăciunescu este reprezentantul lui Valeriu Verbiţchi în afacerile de la Herculane. Şi el este inculpat în dosarul cu schimbul de teren.
Nici Primăria Herculane nu investeşte un leu în Băile Neptun, după ce o obţine. Aşa că luxoasele saloane de băi au ajuns astăzi tomberon public. Pereţii sunt decopertaţi până la cărămidă. Geamurile sunt smulse. Bazinele termale, pe care se băteau cândva turiştii, sunt seci.
Ionel Crăciunescu: „Acesta era, de fapt, un bazinaş mic. Cei care nu puteau intra în bazinul mare erau nevoiţi să intre în acesta, să meargă şi să facă mişcare. Aici s-au prăbuşit, din cauza tavanelor care s-au degradat, inclusiv acest pietroi din zid a spart cupola”.
Au pierit şi tabulele romane, îngropate de moloz.
Ionel Crăciunescu: „Aici au fost 77 de tabule. Şi mai este una singură în subsolul Băilor Apollo”.
Ilie Rădoi, ghid: „Aici veneau cei mai bogaţi oameni şi jucau la Cazinou. Acolo, în sala de bal îi zicea Sala de Argint şi acolo era balconul împăratului”.
Tot în posesia lui Valeriu Verbiţchi a ajuns şi Cazinoul, monument istoric vechi de peste 150 de ani. În 2011, imobilul a fost executat silit. Omul de afaceri l-a cumpărat de la SC Hercules cu 580.000 de euro. Procurorii suspectează că în realitate suma plătită ar fi fost mai mică decât cea oficială.
Cazinoul este singurul activ renovat de Valeriu Verbitchi, la Herculane.
Ionel Crăciunescu: „Am reuşit să recondiţionam inclusiv ornamentele cu folie de aur de 4 karate aduse de la Paris, am reuşit să recondiţionăm aplicele care sunt vechi şi sunt de cupru, de aramă”.
Ferdinand şi Hercules sunt alte două hoteluri deţinute de Valeriu Verbiţchi. A intrat în posesia lor în urma unor tranzacţii aparent complicate.
„În 2012, SC Hercules, reprezentat de Iosif Armaş, încheie cu Valeriu Verbiţchi o promisiune de vânzare-cumpărare a hotelului Hercules, cu 1,5 milioane de euro.
Apoi, cei doi se răzgândesc. Aşa că SC Hercules trebuie sa-i restituie lui Valeriu Verbiţchi avansul achitat, de 500.000 de euro.
Dar Hercules nu îi dă banii. Omul de afaceri cere executarea silită a hotelului Hercules.
La final, Valeriu Verbiţchi şi Iosif Armaş decid să execute Hotelul Ferdinand în locul Hotelului Hercules, pentru 247.000 euro. Apoi, în baza aceleiaşi promisiuni de vânzare-cumpărare, Valeriu Verbiţchi devine proprietar şi pe Hotelul Hercules.
(Sursa: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin)
Alexandru Gavrilescu, creditorul majoritar al Hercules: „Majoritatea contractelor pe care le-a avut domnul Verbiţchi sunt de tip cămătarie. Adica a împrumutat societatea Hercules cu nişte bani şi după aceea cerea banii înapoi cu dobânzi şi cu penalităţi. Şi pentru că Hercules nu avea să-i restituie banii, îi dădea clădiri în schimb”.
Valeriu Verbiţchi mai cumpără, tot cu preţuri modice, băi şi sanatorii: Baia Termală Hebe şi Băile Apollo, Sanatoriul Medical Balnear, Sanatoriul Militar, Spitalul pentru militari.
Clădirile au rămas aşa cum le-a cumpărat: închise şi părăginite.
Valeriu Verbiţchi a refuzat un interviu filmat. Însă ne-a declarat că a cumpărat cele nouă imobile ca să le renoveze şi să facă turim.
Mihail Cionca, unul dintre cei mai avuţi oameni de afaceri din Herculane
Nu deţine doar maşina de colecţie a lui Nicolae Ceauşescu, ci şi o întreagă companie de transport local, o pensiune şi Complexul Cerna, cu restaurant, hotel şi ştrand termal. Complexul Cerna l-a cumpărat tot de la SC Hercules, acum 20 de ani.
În 2010, Mihail Cionca mai cumpără de la Hercules condusă de Iosif Armaş şi Baia Diana. Costă 50.000 de euro, apoximativ valoarea unui apartament cu două camere pentru vremea aceea.
Mihail Cionca este şi el inculpat alături de Iosif Armaş în dosarul delapidării Băilor Herculane.
Mihail Cionca: „N-am cumpărat pe sub mână, n-am cumpărat la negru. Am cumpărat prin notar public. Legal”.
Alexandru Gavrilescu: „Orice mai putea să vândă la preţuri derizorii să împartă banii între ei, au făcut-o. Hercules a intrat în insolvenţă din cauza acestor contracte prin care a fost furat permanent”.
După ce şi restul de clădiri au dispărut din patrimoniul staţiunii, Băilor Herculane le-a mai rămas o singură avere: jumătate din exploatarea apelor termale. Cealaltă jumătate îi aparţine SC Restaurant Bacolux SRL, a omului de afaceri Marian Băzăvan, cu care societatea Hercules are contract de asociere în participaţiune.
Pentru prădarea patrimoniului Herculane, încă 20 de persoane sunt cercetate penal, alături de Iosif Armaş. Unele sunt rude ale sale, altele - foşti directori ai societăţii Hercules.
Alexandru Gavrilescu: „Faptul că au fost arestaţi, să nu vă închipuiţi că povestea relaţională într-un judeţ mic se încheie acolo. Relaţiile există. Rudeniile există”.
În Herculane, numele lui Iosif Armaş este pronunţat şi acum cu un fel de teamă.
Ionel Crăciunescu: „El şi-a adus rudele. Îl condamni, şi? Unde aţi fost atunci? Trebuia stop. Dar nu după 10 ani, 11 ani”.
Din staţiunea strălucitoare altădată, Băile Herculane sunt astăzi, un fel de sat mai mare cu o brumă de turişti.
Apa termală de Herculane, lux la ea acasă
Asta fiindcă reţeaua de conducte nu a mai fost extinsă de peste 40 de ani. Aşa că, în afară de hoteluri, apa vindecătoare ajunge doar la câteva dintre cele 50 de pensiuni nou construite.
Răduţa Andrişan, patroană de pensiune: „Sunt izvoare şi la 80 şi 85 de grade şi apa se duce în Cerna. Când ar putea să circule şi fiecare pensiune să-şi tragă apă pe cont propriu”.
La cădiţele de lângă izvorul Scorillo se înghesuie la scaldă câteva zeci de turişti veniţi la tratament. Apa e gratis, iar masajul, ieftin.
Gelu Hudema este unul dintre maseorii rămaşi şomeri după privatizarea Băilor Herculane. A fost angajat al hotelului Minerva, până când s-a închis.
Acum face masaj lângă cădiţe, într-un salon improvizat. Ca el sunt mulţi dintre foştii angajaţi ai societăţii Hercules.
Pentru jaful de la Băile Herculane, singurii care plătesc, într-un fel sau altul, sunt, deocamdată, Iosif Armaş împreună cu câţiva dintre foştii directori ai societăţii Hercules. Cei care i-au oferit pe tavă staţiunea şi i-au permis să-i risipească patrimoniul timp de 15 ani nu-şi asumă în niciun fel răspunderea pentru ceea ce au devenit Băile Herculane astăzi: bogate în adâncuri, sărace la suprafaţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
