Ce se întâmpla în iunie, acum 100 de ani
Sărbătorim, anul acesta, 100 de ani de la Unirea tuturor provinciilor româneşti între aceleaşi graniţe. Însă, în urmă cu un secol, nimeni nu avea vreun motiv de bucurie. În iunie 1918, trei pătrimi din ţară erau ocupate de nemţi, armata era demobilizată, iar lipsurile şi bolile erau bântuiau pretutindeni.
În iunie 1918, guvernul condus de premierul conservator Alexandru Marghiloman guverna peste o ţară împărţită în două. Prin Tratatul de la Bucureşti din 7 mai 1918, Germania şi Austro-Ungaria impuseseră României condiţii extrem de aspre. Dobrogea şi Muntenia, adică peste 100.000 km2 din 131.000 km2, se aflau sub ocupaţia Puterilor Centrale. România pierdea trecătorile strategice din Carpaţi în favoarea Austro-Ungariei, adică o populaţie de 725.000 de locuitori, şi exploatarea petrolului în favoarea Germaniei. Singurul fapt pozitiv era recunoaşterea alipirii Basarabiei.
Zilele înfrângerii
Cea mai urgentă obligaţie a României era demobilizarea Armatei şi reducerea ei la o treime, de la peste 350.000 la circa 100.000 de militari.
Moldova, pătrimea de ţară care îşi păstrase independenţa, era practic ruptă de administraţia de la Bucureşti. Gravita în jurul Iaşiului unde erau refugiaţi Regele Ferdinand, Regina Maria şi reprezentanţii principalelor instituţii: Banca Naţională, Înalta Curte, Academia Română.
Cedarea în faţa Germaniei şi a Austro-Ungariei fusese provocată de puciul bolşevic al lui Lenin. Acesta a scos Rusia din război. Odată încheiată pacea de la Brest-Litovsk, la 3 martie 1918, între Puterile Centrale şi Rusia, România a rămas singură în faţa unor forţe nimicitoare. O caricatură a vremii îl arată pe Kaiserul german cu piciorul pe cadavrul Rusiei, ameninţând România, înfăţişată sub chipul unei femei.
5 iunie 1918 - Administraţia Mackensen vindea pâinea pe cartelă, fără limită de preţ
Situaţia populaţiei în iunie 1918 era extrem de dificilă. În sud, Administraţia Militară de ocupaţie a mareşalului August von Mackensen, impusese populaţiei mari contrângeri. Pâinea şi carnea se vindeau numai pe cartelă şi în cantităţi limitate. În ianuarie, porţia zilnică de 500 grame de făină pentru un orăşean a fost scăzut la jumătate şi a fost completată în parte cu mălai, mai ieftin. Cantitatea destinată sătenilor a fost redusă de la 750 de grame la 500 de grame pe zi, de persoană. Scăderile în cantitate şi calitate erau dublate de creşterea permanentă a preţurilor. Iniţial majorările erau anunţate în Ordonanţele pentru Populaţia României, un fel de Monitor Oficial în teritoriul ocupat. de pildă în februarie, de la 35 de bani, la 40 de bani, pentru o pâine. Dar începând din 5 iunie 1918, Feld-Mareşalul Mackensen decide că preţul făinei şi cel al pâinii va fi stabilit de ofiţerul local, fără tipărire în publicaţiile oficiale. Preţurile explodau. Autorităţile de ocupaţie încercau să evite o şi mai mare degradare a imaginii Germaniei.
În teritoriul ocupat, oamenilor le era interzis să taie găinile din propria ogradă. Fusese interzisă şi tăierea mieilor. Morarii rechiziţionau de la ţărani toate cerealele, cu excepţia cantităţilor sub 500 grame pe zi prescrise de Statul Major Economic. Autohtonii nu aveau voie să adune lemne din păduri în detrimentul taberelor militare. În toate aceste cazuri, pedepsele oscilau de la 1000 la 20.000 de lei amendă şi închisoare de la 6 luni la 3 ani.
8 iunie 1918 - Mareşalul Mackensen vrea să oprească specula cu medicamente
Sistemul de sănătate era, de asemenea, precar. În primele luni de ocupaţie, nemţii interziseseră fabricarea de săpun atât în instalaţii industriale, cât şi în gospodării individuale. Medicamentele erau puţine, iar distribuirea lor controlată prin Depozitul Central de Medicamente Bucureşti. "Foaia de Ordonanţe pentru Populaţia Civilă în Teritoriul Român Ocupat" din 26 Iunie, publică o decizie luată anterior prin care oricine încearca să cumpere medicamente, pansamente, instrumente medicale sau farmaceutice de la armata germană sau de la persoane din suita ofiţerilor este pasibil de închisoare sau o amendă de 20.000 de mărci. Ordonanţa din 8 iunie reia una din precizările des întâlnite în timpul ocupaţiei: "tentativa şi complicitatea se pedepsesc precum faptul împlinit".
Iunie 1918 - Soldaţii români demobilizaţi se întorc acasă, inclusiv în Muntenia
Suferinţele populaţiei civile erau cu atât mai mari cu cât constrângerile Administraţiei Militare veneau pe fondul unei nevoi sporite de hrană şi medicamente. Printre soldaţii demobilizaţi care se întorceau acasă din Moldova erau mulţi răniţi bolnavi şi înfometaţi. La momentul demobilizării nu primiseră decât solda obişnuită care în lupta cu preţurile, penuria şi piaţa neagră se terminase în câteva zile. Eforturile Reginei Maria de a asigura medicamente şi hrană populaţiei civile nu puteau compensa dezastrul. Lipsa hranei era cauzată de distrugerea recoltelor şi de numărul mare de refugiaţi din sudul ocupat. Oraşele şi satele Moldovei s-au văzut brusc în situaţia de a acomoda zeci de mii de oameni lipsiţi de adăpost.
9 Iunie 1918 - Armata germană, 65 km mai aproape de Paris
În iunie 1918, România a atins punctul cel mai jos al prăpastiei. La semnarea Tratatului de la Bucureşti, toată naţiunea, în frunte cu Regele Ferdinand şi Regina Maria, continuând cu Ionel Brătianu, premierul intrării în război, şi capii armatei, a sperat că victoria Germaniei şi a Austro-Ungariei va fi temporară. Dar aşa-numita Ofensivă Imperială de Primăvară pe Frontul de Vest a adus victorii notabile Armatei Germane. Folosind tactici moderne de atac rapid, trupele germane în frunte cu şeful Statului Major German, Erich Ludendorff, au atacat liniile anglo-franceze între Somme şi Marna şi au reuşit ceea ce nu reuşiseră în 4 ani de război: să înainteze 65 de km spre Paris. Alte atacuri în Picardia şi Champagne, în Flandra, au rezultate mai modeste. Dar în iunie, Germania scosese din luptă 140.000 de soldaţi anglo-francezi şi capturase 2500 de tunuri.
La Bucureşti, Iaşi, Sibiu sau Alba-Iulia părea sfârşitul. România părea condamnată să îndeplinească condiţiile draconice ale păcii separate cu Germania
15 - 23 iunie 1918 - Victorii italiene contra Austro-Ungariei
Când în răsăritul Europei, totul părea pierdut, la 10 iunie 1918, telegrame din toată Europa anunţau vestea scufundării cuirasatului austriac Sfântul Ştefan într-o bătălie navală în Marea Adriatică, în largul insulei Premuda. Nava era bijuteria marinei habsburgice. Ştirea a dat un semnal de încredere soldaţilor italieni de pe uscat, blocaţi pe linia frontului de-a lungul râului Piave, la nord-est de Veneţia.
La 15 iunie, trupele austriece lansează "Bătălia solstiţiului" ca să înfrângă rezistenţa italiană de pe râul Piave. Comandanţii Conrad von Hotyendorff şi Boroevici von Bojna îşi propuseseră să spargă frontul de la Asiago şi Grappa şi să traverseze râul Piave spre Treviso. Într-o săptămână, austriecii pierd 150.000 de oameni, iar italienii 90.000. La 23 iunie, o viitură puternică a dublat efectul contraofensivei italiene. Austriecii se retrag în haos.
15 şi 21 iunie 1918 - Camera şi Senatul ratifică Pacea separată cu Germania. Regele refuză promulgarea
Veştile bune de pe frontul italian nu au făcut mare impresie La Bucureşti ştirea înaintării trupelor germane spre Paris era însă copleşitoare. Rapoartele serviciilor de informaţii austriece remarcau că militarii români întorşi acasă făceau propagandă anti-germană. Mulţi îşi încurajau consătenii să nu predea nemţilor rechiziţiile, alţii, cu riscul de a fi împuşcaţi, refuzau să îşi predea arma. Rezistenţa pasivă domina toate straturile societăţii. Cartierul General Românesc, redenumit Stat Major sub guvernul Marghiloman, a tergiversat demobilizarea. Termenul de 14 iunie a fost amânat până la 14 iulie şi, de fapt, nu a fost respectat niciodată. Cu toţii urmau exemplul Regelui.
Guvernul Marghiloman a obţinut la 21 iunie ratificarea Tratatului de Pace cu Germania de către Parlamentul ales în mai. Dar Ferdinand I NU a promulgat acest acord înrobitor. Regele a refuzat să se recunoască înfrânt.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
