Pe drumul spre oraşul Bălţi, în nordul Republicii Moldova, satul Lipovanca pare uitat undeva în urmă cu o jumătate de veac. Din cele 70-80 de gospodării rămase în picioare abia dacă găseşti pe cineva în jumătate dintre ele. Cel mai rău o duc vârstnicii.
„Am fost la Bălţi. Am cumpărat nişte cârnaţi, 2 kg de struguri şi, cum se spune, am venit cu autobuzul şi acum merg 2 km pe jos. Aşa e. Trăim”, spune un bărbat din Lipovanca.
O vecină mai norocoasă foloseşte maşina fratelui ca să meargă de două ori pe lună la oraş, după provizii.
Departe de febra discursurilor politice, sătenii din Lipovanca îşi văd de necazurile lor. Spun că nu știu cu cine să voteze și că cel mai bine le-a fost pe vremea Uniunii Sovietice.
Un alt interlocutor ne-a mărturisit că nu suferă după regimul sovietic, dar nici în Moldova nu crede că mai rămâne.
„Noi am fost cu ruşii atâţia ani de zile, ne-am săturat până în gât de ei. Europa ne-a ajutat. S-au făcut drumuri. Tare multe s-au făcut. Aş vrea să fim în Europa, să trecem de partea României, să mergem înspre bine. După alegeri plec la muncă în România”, spune el.
Este doar unul dintre cei care au planuri să-şi facă un rost mult mai departe de graniţele satului în care nu mai au timp sau răbdare să aştepte civilizaţia. Cine nu mai are putere pentru aşa ceva, nu mai are putere nici să creadă că votul său poate schimba ceva.