Statistic vorbind, populaţia din Bălţi înseamnă 52% moldoveni şi doar 20% ruşi. Practic, este teritoriul unei opoziţii de principiu faţă de tot ce are legătură cu România, de la istorie şi până la limbă. Aşa se şi explică rezultatul alegerilor, după cum am aflat de la singurii interlocutori care au acceptat o discuţie pe această temă.
„Municipiul Bălţi în ultimii 20 şi ceva de ani a fost un oraş roşu. În majoritatea alegerilor care au avut loc, 80% procente votau pentru comunişti. Mi se pare că în politicieni nu mai are nimeni încredere. Populaţia este undeva divizată. Oraşul e împărţit, dar nu e luptă deschisă, deşi mocneşte. Lumea ar dori să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă”, spune Alexandru Balanici, prim prorector la Universitatea din Bălţi.
Ca tată, Alexandru Balanici se gândeşte la fiii săi care au plecat la studii, unul în România, altul în Germania. I-ar vrea înapoi acasă. Dar viitorul e incert. Ca şi promisiunile electorale.
„Pe de o parte, partidele care optează pentru vectorul european mi s-au părut uşor anemice, parcă şi-au consumat energiile odată cu semnarea acestui Acord de asociere. Comuniştii mizează pe un electorat aproape zombie, de o anumită vârstă şi care orice s-ar schimba vor crede. În Bălţi, votul dat comuniştilor este o consecvenţă. L-aş numi vot etnic”, spune și Anatol Moraru, profesor la Universitatea din Bălţi.
Oraşul pare încremenit în stadiul în care l-a prins schimbarea regimului acum aproape 25 de ani, când Republica Moldova s-a rupt de URSS. Tinerii nu pot face comparaţia, dar au mesaje pentru politicienii zilei.
„Ar fi mai bine dacă s-ar gândi şi la studenţi şi la cum să ne fie şi nouă mai bine. Aş vrea să plec, dar nu pentru totdeauna. Să progreseze Moldova, nu ştiu cum. Trebuie ani, nu se face peste noapte. Eu sunt pentru UE, pentru viitorul meu”, spune studenta Ana Rotari.
„Aş dori ca coaliţia proeuropeană să câştige şi să întărească relaţiile Republicii Moldova cu România. Cred că noi vom avea aşa succes în Europa”, spune și Igor Tapalaje, student.
Am mai vorbit cu profesorii şi studenţii de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” despre teama de războiul din ţara vecină, Ucraina. Despre istorie şi lecţiile ei neînvăţate, dar mai presus de orice, despre dorinţa de a vedea cum ţara şi oamenii se schimbă pe măsura nevoii de mai bine.