Un timișorean, din "jungla civilizată", în jungla adevărată
”I-am văzut într-o stație de autobuz pe unii care ciopleau un vârf de suliță din bambus, am văzut un sat în care oamenii aveau sprijinite în case sulițe și arcuri și aia mi s-a părut așa, the ultimate. Știam că va trebui să mă stau pe o perioadă lungă de timp și cea mai convenabilă schemă a fost să aplic pentru o bursă culturală la guvernul indonezian”, spune Dragoș Dubina, explorator.
Așa începe aventura lui Dragoș Dubina în Indonezia. Tentația de a se alătura triburilor tradiționale a fost prea mare, astfel că a renunțat la viața comodă din România și a pornit la drum. Un drum care nici el nu știa exact unde duce.
Prima oprire a lui Dragoș în Indonezia a fost în Maluku, un sat din estul Indoneziei, departe de civilizație. Un loc unde timpul pare că a stat pe loc: ”De câte ori ajungeam într-un sat, mai devreme sau mai târziu, lumea mă întreba ce caut acolo. Prima lor așteptare era să fiu un misionar, dacă nu eram misionar probabil eram cu ceva business, dacă nu eram nici cu misiunea, nici cu businessul, totuși ce vroiam, ce vindeam? Nici nu vindeam, nici nu cumpăram nimic, le-am zis că vreau să stau cu ei, să văd cum trăiesc, ce fac acolo. În majoritatea locurilor, oamenii au devenit extrem de deschiși după câteva zile, au începu să-mi spună povești, legende”.
Iar Dragoș tocmai asta căuta, povești și legende care să-i astâmpere setea de cunoaștere. Iar bursa de 150 de euro oferită de guvernul indonezian i-a permis să se întrețină financiar. Singura lui grijă era să-și aleagă locul pe care să îl exploreze.
”Preferam să stau în case, la învățător, dacă exista așa ceva sau la șeful satului pentru că cu ei mă puteam înțelege și aveau o poziție bună în sat, ca să ma poată lipi de alții. Așa am ajuns în satul respectiv, am vorbit cu învățătorul, mi-a chemat un nene, mi-a zis uite, ăsta e un vânător bun și am plecat la pădure. Am stat cred că 10 zile în pădure cu vânătorul. A fost una din cele mai mișto ture pe care le-am făcut”, istorisește Dragoș Dubina.
Să vânezi în jungla indoneziană cu un băștinaș era pentru Dragoș un vis devenit realitate. Dar voia mai mult: ”După aia m-am mutat în Papua Noua Guinee și acolo am stat două luni pe râu la pescuit, la vânat de crocodili, la ceremonii tribale, zona cea mai colorată pe care am văzut-o din toate trip-urile mele”.
În aventura sa, doar malaria a reușit să-l țină pe loc. Dar a învins boala și a continuat să se documenteze și să afle cât mai multe despre viața indigenilor. ”Triburile sunt pe cale de dispariție, sunt din ce în ce mai puține că au intrat misionarii și minerii vestici, occidentali”, - Își protejează terenurile? ”Păi nu prea au cum să le protejeze, ei fac gălăgie și aștialalți vin și îi împușcă. Ei nu au ce să protejeze cu parul și cu arcul. Oamenii ăia acolo trăiesc de mii sau zeci de mii de ani și n-au terminat nici pădurea, nici animalele. Am venit noi ca să le zicem ce e legal și ce e ilegal și cu toate legalitățile și ilegalitățile noastre am terminat și pădurea, și animalele, și cultura și atunci te întrebi OK, ce e legal?”, se întreabă Dragoș Dubina.
Dragoș s-a acomodat atât de bine în Asia, încât, cel puțin pentru moment, nu este tentat să revină în "lumea civilizată". A reușit să-și prelungească de mai multe ori bursa oferită de guvernul din Indonezia. În plus, acum lucrează acolo și ca instructor de scuba diving. În România, mai vine doar în vacanță. Stă aici cel mult trei luni. Apoi, Dragoș Dubina își continuă aventura și își trăiește visul.
Reporter: Corina Sfia
Operator: Dan Şoşdean
Editor web: Călin Țenche
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
