Pentru întregul pachet de acţiuni Ministerul Economiei cere acum 7,4 milioane de euro, iar licitaţia urmează să aibă loc la mijlocul lunii noiembrie.
Intenția Ministerului Economiei de a scoate fabrica de seringi din Arad la licitație nu este prima încercare de valorificare a întreprinderii. În 2004 după ce a eşuat să privatizeze Sanevit, statul a repornit producţia luându-şi, prin Ministerul Sănătăţii, angajamentul să asigure piaţă pentru seringile şi acele de unică folosinţă produse la Arad. Acest lucru nu s-a întâmplat. Un an mai târziu fabrica a ajuns cu stocurile pline pentru că în ţară se aduceau seringi din import.
„Până prin 2009 fabrica a supravieţuit valorificând stocul pe care l-a acumulat. După care a început să producă diferite mase plastice. A produs la un moment dat ambalaje pentru ouăle cu surpriză iar ulterior perfuzii pentru o firmă din Belgia”, Dan Codre, corespondent Digi24 Arad.
În prezent pentru fabrica din Arad mai lucrează 11 oameni, 2 la birou şi 9 foşti muncitori care asigură paza. Nimeni nu a mai fost plătit de mai bine de 3 ani, iar vestea că producţia ar putea fi repornită bucură pe toată lumea.
„Cea mai importantă e vestea pentru noi că iese fabrica la licitaţie şi o să ne primim salariile restante şi poate să pornească încet fabrica”, spune un angajat.
„Cam de vreo trei, patru ani tot aşa, s-a amânat, s-a amânat şi cu ajutorul nu ştiu cui am ajuns până aicea. Să dea Dumnezeu să fie bine”, completează alt angajat.
„Având în vedere că ea a fost o bună parte de timp în conservare este necesar de unele fonduri pentru mici reparaţii şi pentru a se asigura relaţiile cu furnizorii şi clienţii, în două, trei luni de zile poate să producă”, Iosif Ignat, director interimar Sanevit 2003 SA.
Înfiinţată în 1995 ca şi societate pe acţiuni cu capital privat Sanevit Arad părea la un moment dat una dintre cele mai promiţătoare afaceri apărute în România după 1989. Cu 200 de angajaţi împărţiţi în trei schimburi fabrica ar putea produce până la 200 de milioane de seringi cu ac anual la care se adaugă o producţie suplimentară de încă 300 de milioane de ace de unică folosinţă.