Preţul exploatării cu cianură. Mărturii cutremurătoare despre tragedia, de acum 42 de ani, de la Certeju de Sus
”De la exploziile alea, o venit dâlma aia mare de nisip, ruptă din dig, a pus-o aici în față, apa a luat-o și în sus. Acolo nu mai erau blocurile, nu mai erau casele de pe marginea drumului. 120 (de oameni - n.r.) au murit. (Casele - n.r.) erau efectiv zburate. Nu mai era nicio cărămidă. Au murit atâția. Îi vedeam întinși”, își amintesc cei care au prins acele vremuri.
În Certeju de Sus, în 1971, tragedia a venit de pe munte. Se crăpa de ziuă când unul dintre bazinele în care se scurgea apa toxică folosită în minele aurifere a cedat. Sute de mii de litri de apă roşie au luat-o la vale, peste blocuri şi case. Ioan Chirla este unul dintre cei care îşi aduce aminte de ziua în care sărbătorile au încetat să se mai ţină în localitate. Şi-a salvat doar nepotul, în timp ce trei membri ai familiei au murit.
”S-a auzit un zgomot puternic, s-a format un curent de aer ce a tăiat casa fratelui meu, în două, de parcă era cu drujba, jumătate a rămas, acolo au fost trei morti. Toți care intrau în contact cu mâlul ăla, nu mai aveau haine pe ei, se duceau”, și-a adus aminte acest supravieţuitor al tragediei.
Rapoartele oficiale vorbesc de 89 morţi şi 31 de dispăruţi, care nici până astăzi nu au fost găsiţi. Unii au fost îngropaţi de vii, alţii aruncaţi din blocuri în pădure.
Apa cu cianură a afectat familia fiecărui miner care, până atunci, câştigase sume consistente din exploatarea aurului. Ana Moraru a ajutat la găsirea minerilor omorâţi de viitură: ”Am avut colegi, am avut foști colegi, care mi-au murit. Atâția. Ii vedeam intinsi acolo, ii duseseră, îi spălau cu furtunul de nisipul de pe ei și i-au așezat în cămin, ca pe niste lemne”.
Puţini sunt cei care au supravieţuit, iar din aceștia, unii s-au stins de pe urma bolilor cauzate de mâlul roşu, îmbibat cu substanţe toxice. Sofia Morar a văzut cum soţul ei s-a stins din cauza muncii în mină, pe care a făcut-o şi după ce a scăpat cu viaţa din catastrofă: ”Au suferit cei care au scăpat, pentru că s-au îmbolnăvit de cianura aia care era în mină. Toate femeile au rămas aici văduve pentru că soții au murit de tineri. Soțul meu avea 64 de ani, toți au murit tineri”.
După tragedia din 1971, mina a continuat să funcţioneze până în 2006, când statul român a renunţat la exploatare. Atunci, afacerea cea mai prosperă în localitate a devenit vânzarea de fier vechi din fostele combinate. Şi chiar dacă de 7 ani nu s-a mai scos un gram de aur, semnele lăsate de vechea exploatare încă se văd: apa roșie care curge direct din mină până în localitate a rămas o lecție deschisă. Localnicii îsi aduc aminte că au supravietuit tragediei, pe când râul roșiatic e dovada că cea mai mica intervenție asupra naturii poate avea efecte neașteptate pe termen lung.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Iar teama localnicilor apare ori de câte ori privesc spre munte şi îşi aduc aminte de bazinele de decantare care încă le înconjoară comuna. În cele trei bazine se află sute de mii de litri de apă ce au venit direct din mină, însă stuful crescut la suprafață arată că, teoretic, în această apă nu ar mai trebui să fie substanțe toxice.
Şi parcă nu ar fi de ajuns, un alt patrulea lac de acumulare e în construcţie, pentru că, de anul acesta, un alt investitor străin lucrează de zor pentru deschiderea unei noi mine de aur în Certejul de Sus, bogăţia din munte urmând să fie extrasă tot cu cianură.
reporter: Gerhald Ernst
operator: Andrei Marina
editor web: Călin Țenche
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
