Nici băile din Buziaş nu sunt într-o stare mai bună. Zidurile ciuruite arată ca după război, un război al indiferenţei, iar de miile de oameni care se vindecau aici îşi mai amintesc numai localnicii. Cei în vârstă. Hotelurile - altădată furnicare - sunt acum pustii. Statistica tristă făcută de autorităţile locale arată că numărul turiştilor de la Buziaş a scăzut cu 80% în ultimii ani. Cei care mai vin aici caută aerul curat într-o plimbare prin parc, însă oftează când se gândesc la ce a fost staţiunea înainte de Revoluţie.
Construită în 1875, special pentru plimbările prin parc ale împărătesei Austriei, colonada de 500 de metri, unică în Europa, nu mai emană de mult aerul regal de altă dată. Ornamentele din lemn au fost distruse, acoperişul s-a spart, aşa că ceea ce trebuia să fie punctul de atracţie al parcului de la Buziaş s-a transformat într-un pericol pentru trecători.
O lege din 2001 a inclus colonada din Buziaş pe o listă a monumentelor istorice de valoare naţională şi universală, în categoria superioară A. În plus, Buziaşul a fost nominalizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept staţiune-etalon în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare, dar fără specialişti şi bani, bazele de tratament s-au închis rând pe rând. Ultima renovare majoră a fost făcută în 1936.
Înainte de Revoluţie, aleile parcului din Buziaş erau pline de turişti. Acum, sunt pline de câini fără stăpân. Vizitatori nu prea mai vin. Nici nu ar avea unde. Doar un singur hotel i-ar putea caza.
De-a lungul anilor, mai mulţi oameni de afaceri s-au arătat interesaţi să investească la Buziaş. Nimic nu s-a contretizat. Staţiunea a fost revendicată imediat după Revoluţie de moştenitorii fostului proprietar austriac. Este vorba despre Jakob Mushong care a deţinut după anii 1900 staţiunea şi care a deschis şi fabrica de îmbuteliat apă minerală, hotelul şi băile. După revoluţie, a abandonat totul pentru că încă nu a fost desemnat ca proprietar de drept acolo.
reporter: Sorina Covlea
operator: Tiberiu Alasu
editor web: Călin Țenche