Istoria s-a scris cu sânge la Timişoara. Eroii sunt taţi, fraţi sau părinţi. În urmă cu exact 24 de ani, soţul unei femei primea cea mai frumoasă veste: devenise tată. În 17 decembrie 1989 şi-a vizitat soţia la maternitate, iar când a plecat ”a fost împuşcat de două ori, am primit trei certificate”.
Nici lumănările aprinse, nici rugăciunile şi nici speranţele nu l-au adus acasă pe fiul acestei femei. Nu s-a întors nici viu, nici mort. Avea numai 23 de ani şi o fetiţă de câteva luni. Parintii plâng şi astăzi la un mormânt gol.
Octavian avea numai 21 de ani. Avea toată viaţa înainte alături de soţia sa. În 17 decembrie îşi lua rămas bun de la soţia sa.
Amintirile sunt sfâşietoare pentru familiile celor căzuţi în Revoluţie. Astăzi e zi de doliu la Timişoara. În urmă cu 24 de ani, 60 de oameni mureau pe străzile orasului. Alti 400 erau răniţi.
reporter: Sorina Covlea operator: Adrian Hrişcu editor web: Călin Țenche