24 de ani - Generaţia Revoluţiei. Amintiri despre primul martir de la Timișoara
Familia Bărbat în anul 1977. Mama, tata și două fetițe. O familie obișnuită din Timișoara. ”Nu vă puteţi imagina câtă viaţă era în familia noastră”, ne spune Ioana Bărbat.
Ioana avea doar 12 ani în anul 1989. Era un copil cuminte și linistit. În ziua de 17 decembrie se întoarcea acasă dintr-o vizită, de mână cu părinții ei. În loc să ajungă acasă, familia Bărbat a nimerit în mijlocul revoluției: ”Părinții mei ziceau că, probabil, sunt petarde se auzeau zgomote și mama a zis hai să mergem să vedem, eu vreau să văd eu vreau să fiu acolo, când comunismul cade”.
”Pur şi simplu au început să tragă fără avertisment, mi-aduc aminte că am luat-o la fugă toţi trei, nu ştiu cât a durat, probabil câteva secunde, nu pot să-mi dau seama. S-a făcut linişte dintr-o dată şi asta a fost tot”, ne povestește.
În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989 în Timișoara se instaurase haosul. Mii de oameni ieșeau, pentru a treia zi, pe străzi. Erau furioși și singuri împotriva unui întreg aparat de represiune. Nicolae Ceaușescu a cerut să fie lichidați huliganii, dușmani ai socialismului: ”Toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front. Şi într-o oră trebuie restabilită complet liniştea în Timişoara!” Ion Coman: Vă raportez, tovarăşe Ceauşescu. Capul a trei coloane intră acum în Timişoara. Am trimis aceşti ofiţeri acolo pentru a le întîmpina şi dirija în centrul oraşului. Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc!”
Ioana și părintii ei se aflau în Piața Libertății în acea duminică. Atunci s-a întâmplat ceva care avea să-i schimbe viața definitiv. Mama ei a căzut la pământ:”A murit pe loc a fost împușcată în cap. La tata i-am zis: hai să plecăm că mama e moartă. Și el mi-a zis: nu pot că şi eu sunt împuşcat”.
Din dosarul procesului de la Timișoara a reieșit că cel care i-a împușcat părinții a fost maiorul Vasile Joițoiu. Militari, martori la eveniment, au declarat că Joitoiu a făcut un pariu că poate împușca întreaga familie Bărbat cu o singura rafală. A pierdut pariul, fetița a scăpat. Nu va uita însă ce i-a spus cel care a tras: ”Nu mai plânge, nu te mai văita, te omor şi pe tine”.
Lepa Bărbat, mama Ioanei, a intrat în istorie drept primul martir al Revoluției Române, primul mort de la Timișoara. Femeia a căzut la ora 17, cu o oră înainte ca Ceaușescu să ordone să se tragă. Până la miezul nopții, alți 75 de oameni și-au pierdut viața: ”Au venit foarte mulţi răniţi şi morţi în noaptea aceea la spital. Cu maşini, cu salvări, cum au putut. Erau înnebuniţi, medicii, asistentele, nu ştiau pe ce să pună mâna”.
Ioana a stat toată noaptea pe holurile Spitalului Județean din Timișoara, printre morți și răniți. Părinții ei erau și ei acolo: tatăl pe masa de operație, iar mama la morgă: ”Adusă cu o salvare, am văzut-o pe targă înainte să o bage la morgă. Și după aceea nu am mai văzut-o niciodată”.
Ioana a aflat ca trupul mamei sale a fost luat de Securitate, ars la crematoriu, iar cenușa a fost aruncată într-o gură de canal. Alte 42 de corpuri neînsuflețite au avut aceeași soartă. Abia a doua a aflat și sora mai mare a Ioanei, Angela, tragedia care ii lovise familia. Vreme de o lună, Angela avea grijă de sora mai mică ziua, iar noaptea își veghea tatăl la spital. ”Faptul că trăieşte este mare lucru, dar nu poate compensa pierderea mamei”, spune Ioana Bărbat. ”Ea n-a putut să fie înlocuită niciodată, locul ei a rămas, de fapt, gol şi a rămas gol în sufletul fiecăruia dintre noi”, adaugă Angela Bărbat.
17 decembrie rămâne în istoria poporului român drept cea mai sângeroasă zi a Revoluției de la Timișoara. ”Din păcate, conducerea ţării nu înţelege ce-a vrut populaţia acum 20 şi ceva de ani. Și acesta este motivul pentru care mulţi spun că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Eu nu pot să-i înţeleg pentru că am trecut printr-o astfel de situaţie şi nu pot fi de acord cu ei sub nicio formă”, afirmă Ioana Bărbat.
reporter: Cristian Citre
operator: Andrei Marina
editor web: Călin Țenche
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
