Ultima suflare a sticlei de Pădurea Neagră. În partea de nord a Bihorului au funcționat în timp trei fabrici desticlă
Acum 250 de ani, în localitatea Stara Huta, a funcționat cea mai veche fabrică de sticlă de pe actualul teritoriu al României. După câteva decenii, fabrica s-a mutat în localitatea învecinată - Șinteu sau Nova Huta.
La începutul secolului al XIX-lea, la puțin timp după construirea fabricii de sticlă din Pădurea Neagră, cea de la Nova Huta se închide și muncitorii se mută în noua locație.
"Nemții au știut să aleagă locul pentru fabrică. Cuptorul a fost pus în așa fel încât să nu ajungă soarele, umbra să mențină răcoare pentru că cuptoarele încălzesc enorm de puternic", explică Augustin Albert, primarul comunei Șinteu.
Fabrica a înflorit de-a lungul anilor. Lemnele pentru cuptoare erau la îndemână, iar meșterii sticlari aveau renumele de cei mai buni din țară. Au ajuns să fie singurii din România care produceau sticlă colorată, ceea ce îi atrăgea pe străini la Pădurea Neagră.
"Sticla de menaj era pentru export în marea majoritate și o foarte mică parte pentru piața internă, iar abajururile erau mare parte pentru comerțul intern și o mică parte pentru Germania", îşi aminteşte Vasile Toth, șef de producție la Fabrica de Sticlă Pădurea Neagră.
Fabrica a produs și un cristal unic, colorat
Pentru că tipul de cuarț și de nisip trimis către Pădurea Neagră nu era cel mai bun din punct de vedere calitativ, inginerii au găsit soluția: "Printr-o șmecherie tehnologică noi am colorat sticla cristal și a ieșit un cristal mov."
În anii '90, însă, începe agonia fabricii. E sfâșiată de locomie, de indisciplină și de un management deficient. Încet, și-a dat ultima suflare. Era depășită din punct de vedere tehnologic, pentru că ultima modernizare a avut loc în 1965. Vasile Toth are 66 de ani și a lucrat în fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră din 1970 până în 1996.
"Mii de oameni au rămas pe drumuri, ai nimănui. Ce ați lucrat? Am fost alimentator cuptoare. Dar era bine că acum eram și noi în pensie, iar copii aveau un serviciu, aveau și ei ceva", spune Iuliana Boldiș, fostă angajată a Fabricii de Sticlă Pădurea Neagră.
În 1996 fabrica a fost privatiyată și a intrat în proprietatea unui cetățean maghiar, care a cumpărat-o pentru câteva sute de mii de mărci. A fost prea târziu, însă. Obiceiurile rele erau deja încetățenite în rândul majorității angajaților, managementul nu a adus nimic nou și, în numai câteva luni, fabrica și-a închis porțile.
"În acele trei luni noi am lucrat și s-au umplut magaziile, nu s-a vândut marfa și care s-a vândut, s-a vândut prin firma unui asociat a ungurului și ală și-a pus adaos de 30% și li s-a părut la toți scump și s-au retras. Era fabrica de sticlă Pădurea Neagră și era mama fabricilor de sticlă din toată țară, a fost cea mai veche. Și când s-au dus la piață, nu a mai cunoscut-o nimeni, i-au pus numele de Cristal Pan", povesteşte Benedek Lașak, șef de echipă la Fabrica de Sticlă Pădurea Neagră.
După eșecul privatizării, fabrica a fost vândută unui om de afaceri din Galați. A fost dărâmată și vândută bucată cu bucată. Acum e doar un loc plin de ruine, o rană deschisă în sufletul localnicilor.
reporter: Andrea Crișan
operator: Constantin Gheorghiță
editor web: Adrian Laboş
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
