PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, despre întâlnirile cu Regele Mihai
Prestanţa, umanitatea şi simplitatea Regelui Mihai i-au rămas adânc întipărite în memorie episcopului greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Înaltul prelat a avut ocazia de a se întâlni cu Majestatea Sa de două ori, în anii de după Revoluţia din 1989.
PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea: "Pot să vă spun că eu ştiam de Regele de acasă, de Regele Mihai. Mi-au povestit ai mei, la noi în casă se vorbea despre Regele Mihai, iar în 10 mai, de fiecare dată, mama, cu mătuşile mele, cu bunica mea cântau imnul regelui. Interesant. Apoi ştim exact ce ne-au învăţat la şcoală, că a fost cel mai mare duşman şi, din aproape în aproape, când odată cu `89, cu căderea comunismului, am reuşit să am posibilitatea, de două ori, să-l întâlnesc pe Maiestatea sa, Regele.
Era o personalitate cu totul deosebită, impunea prin ţinuta dânsului, era unul dintre pilaştrii cei mai importanţi a ceea ce însemna demnitatea, libertatea ţării noastre. Acum dumneavoastră ştiţi că inclusiv Biserica Greco-Catolică a trecut prin... şi toţi preoţii şi episcopii care au murit prin puşcării, apoi profesorii universitari, miniştrii, Iuliu Maniu. Dânsul nu a fost în puşcărie, dar a fost printr-o altă puşcărie, alungat din ţară, exilat. Şi asta a creat pentru cei care aveam un pic de legătură de acasă cu ceea ce a însemnat toată suferinţa în aceşti ani, o imagine şi o aură de mult respect, de reconsideraţie, de apreciere totală a anumitor personalităţi, iar personalitatea Maiestăţii sale, Regele Mihai I, a însemnat pentru noi foarte mult. "Noi" vorbesc cei care ştiau despre existenţa...
Eram deja episcop la Blaj şi a venit în vizită, am fost anunţaţi că vine Maiestatea sa. Am fost printre cei care l-a întâmpinat pe Câmpia Libertăţii. Nu pot să vă spun exact anul, oricum de acolo am plecat la Catedrala din Blaj şi acolo l-am primit şi în catedrală. A intrat prin uşile împărăteşti şi acolo a sărutat şi dânsul altarul, iar acest lucru îţi dă aşa un sentiment de... micime în faţa unei personalităţi care ştii că a însemnat enorm pentru ţara ta. Iar alţii...ne-au învăţat - eu fac parte din generaţia care am studiat despre Regele Mihai, repet, că era cel mai mare duşman al ţării.
Din păcate, reuşim să ne apreciem valorile după ce nu mai sunt. După ce nu a mai existat Corneliu Coposu, l-am plâns, după ce nu a mai existat cardinalul Todea, am spus că lacrimile dânsului au spălat anumite părţi negative care s-au întâmplat. Acum, că Maiestatea sa nu mai există printre noi, în casa Tatălui, suntem cu toţii cu ochii cerniţi şi cu sufletele în durere.
Cred că trebuie să fie o lecţie pentru noi Maiestatea sa de demnitate: cum ar trebui să ne comportăm noi, românii, în ţară şi afară, de cum ar trebui să ne asumăm lucrurile în orice moment. Cum şi le-a asumat Maiestatea sa când a fost rege, când a trebuit să abdice, cu demnitate ca să salveze salvabilul, şi apoi după aceea în străinătate cum a ştiut să trăiască o viaţă fără compromisuri, cu demnitate, câştigându-şi pâinea cea de toate zilele în sudoarea frunţii. Câţi dintre noi facem acest lucru, îl avem de model pe Maiestatea sa, regele? E fundamental, modelele sunt fundamentale pentru fiecare dintre noi. Ei, această personalitate a României, Maiestatea sa, este un model, un reper. Trebuie să fie un model şi un reper pentru fiecare dintre noi."
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Reporter: Bianca Firezar
Operatori: Gabor Szilagyi, Norbert Hegedus
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
