Străjuit de Munţii Bihorului la răsărit şi Codru-Moma spre apus, satul Coleşti este locul pe care, acum aproape doi ani, Larisa şi George Hoţopan l-au ales să le fie casă. Pasionaţi de drumeţii montane, au lăsat în urmă viaţa de la oraş în schimbul traiului liniştit de la ţară, acolo unde anul trecut a venit pe lume băieţelul lor, Matei.
Cei doi soţi au propria lor afacere cu dulceţuri naturale, din care se întreţin.
"Diferenţa este una evidentă pentru că acum avem familie, a apărut şi bebe, viaţa aici la ţară este cu mult mai relaxantă, liniştitoare, am scăpat de agitaţia de oraş", spune Larisa Hoţopan.
"Cred că fiecare om are ţelul sau scopul lui. Al meu nu era să fiu într-un oraş, nu e locul meu, nu eram eu. N-aş renunţa pentru nimic la ce am acum, la casă, la linişte, la pădure, la familia pe care o am", o completează George Hoţopan.
Veche de mai bine de o jumătate de secol, casa soţilor Hoţopan a renăscut de când cei doi s-au mutat acolo. Au modificat-o în aşa fel încât cei care le trec pragul să simtă atmosfera vremurilor de odinioară.
"Am folosit materiale din ziua de azi, dar cu tentă tradiţională. Am încercat să păstrăm cât mai mult aspectul tradiţional şi să respect munca oamenilor care au făcut casa până în momentul în care am luat-o eu."
La ţară nu-i rost de stat, mai ales în zilele dinaintea Crăciunului. Toată suflarea se pregăteşte pentru sărbătorile care bat la uşă, aşa că este forfotă mare.
"Fiecare coace, trebuie să merg să ajut pe cineva la clacă, la nuci, ne ajutăm fiecare. Vin la mine, eu merg la alţii, la fân, la animale, la clacă, la spart de nuci, cum am zis, că avem nevoie pentru cozonac", explică George.
Plecăm alături de el pe uliţele satului şi ne oprim, pe rând, la mai multe case, ca să vedem cum stau sătenii cu pregătirile.
"- Doamne ajută, nană Silvie.
- Doamne ajută-ţi.
- Gata-i pita?
- Dar cum dracu' să fie gata aşa repede, că nu-i înfoiată.
- Ăuuu.
- Mai am.
- Vin mai încolo atunci.
- Mai stau un pic acum."
Nana Silvia s-a trezit la primul cântat al cocoşilor. Graba i-a fost mare pentru că a avut de frământat aluatul pentru pâinea făcută-n casă. Reţeta-i numai de ea ştiută şi păstrată cu sfinţenie de pe vremea bunicilor.
"- Ce ingrediente aţi folosit?
- Sare, drojdie, clumău, aşa s-a făcut pe la noi şi aşa e pita mai bună.
- Mai bună ca în magazin acum?
- E mai bună ca în magazin cu mult."
Şi pe tanti Florica am găsit-o lucrând de zor la pregătitul mâncărurilor.
"Aici am făcut o pătură de tăieţei, cum se zice la noi la ţară. Dacă fierbem o găină de Crăciun, să avem să punem în supă şi e făcut de la noi din produsele noastre, cum s-ar zice."
Într-o altă gospodărie vecinii s-au adunat la clacă, la spartul nucilor. Au fost omeniţi cu ţuică fiartă cu arome de vanilie şi cuişoare.
O dată nucile pregătite, a urmat rândul cozonacilor. Responsabilă a fost nana Florica care a împărtăşit din reţeta-i secretă.
"- Punem făină, punem aluatul, îl frământăm bine, apoi îl împărţim în două şi să facem în două tăvi.
-Punem nucă şi atunci îl rulăm..
- Îl împletim ori ba?
- Îl împletim."
Le lăsăm pe gospodine să-şi termine bucatele şi ne îndreptăm, spre seară, spre casa lui George şi a Larisei. Acolo unde cei doi tineri sunt nerăbdători să-i aştepte, în seara de Ajun, pe vestitorii Naşterii Domnului.
Reporter: Anca Deac
Operator: Constantin Gheorghiţă