Povestea Centrului de Zi pentru copiii cu handicap din Lieşti a început în 2009. Mihaela Mihalache are doi copii cu nevoi speciale. Nu de puţine ori s-a lovit de prejudecăţile celor din jur, aşa că femeia a decis să se implice în proiecte prin care să-i ajute pe copiii cu deficienţe să ducă o viaţă normală.
Astfel, centrul a devenit o a doua casă pentru Mihaela. Împreună cu un kinetoterapeut, zi de zi, copiii invaţă să socializeze, să coloreze, să pronunţe cuvinte şi să ţină pixul în mână.
Mihaela Mihalache, fondator Centru: "Când vedem evoluţii, este o mare bucurie, o mare realizare. Atât ne-a rămas, bucuria sufletească să putem face ceva şi să-i sprijinim cât putem noi".
Chiar dacă dotările Centrulului sunt învechite, iar lipsurile sunt destul de mari, ambiţia şi curajul oamenilor din Centru învinge orice piedică.
Sorin Vizitiu, kinetoterapeut: "Tot ce îmi trebuie mie sunt cunoştintele pe care le am şi mâinile mele. Se poate lucra indiferent de dotările care sunt".
Începutul a fost greu şi plin de poticneli, însă a continuat să lupte cu prejudecăţile celor din jur. A mers la cursuri de perfecţionare pentru a le oferi tot ce e mai bun copiilor.
Mihaela Mihalache, fondator Centru: "Sunt un om fericit între ghilimele ca să spun aşa, pentru că am putut să depăşesc momentele, pot lupta cu ei şi pot să fac ceva să-i ajut".
Mihaela a mers din poartă în poartă pentru a primi ajutor şi a căuta voluntari. O mână întinsă a venit din partea Fundaţiei Inimă de Copil.
Amalia Chirică, responsabil comunicare Fundaţia "Inimă de Copil": "Asigurăm salariile a doi asistenţi. Vreau să sublinez că este unic în mediul rural prin serviciile pe care le oferă".
Nici autorităţile din localitate nu au rămas indiferente la suferinţa copiilor.
Gheorghe Popa, viceprimar Lieşti: "La început le-am alocat un spaţiu la grădiniţa veche, după care le-am alocat un alt spaţiu unde este Poliţia şi Jandarmeria. Lunar le plătim utilităţile, participăm la iginezarea localului".
Părinţii celor 16 copii care vin, zilnic, în Centru sunt mulţumiţi că nu mai sunt nevoiţi să meargă 55 de kilometri până la Galaţi pentru a primi ajutor de specialitate.
"S-au văzut foarte multe schimbări, ea nu ţinea un pix în mână, nu se juca, se legănea tot timpul, se izola" a spus o mămică.
"Este bine că este aproape de casă. Avem unde să-l lăsăm, plecăm şi noi la un medic, la magazin. Aşa nu puteam să plecăm şi nici ei nu stau singuri în casă" a declarat altă mămică.
În Centrul de Zi de La Lieşti sunt îngrijiţi şi copii din satele vecine.
Rep: Cornelia Mazilu
Op: Bogdan Cazacu