Satul Cârlomăneşti se află pe coama unui deal unde timpul pare că s-a oprit în loc. Viorel Miron are 47 de ani şi de zece ani cară apa zilnic, pe o distanţă de peste un kilometru.
Viorel Miron, localnic: "32 de litri, dar mai duc şi 50 dar în funcţie de cum am recipiente."
Chinul este şi mai mare pentru bătrânii satului. După o viaţă de cărat găleţi cu apă cu cobiliţa în spinare, durerile încep să se resimtă.
"Noi în aşa fel ne-am învăţat ca la balet. Ne legănăm cu ele ca să nu se răstoarne. Cu bidoanele e ceva mai nou. E prima educaţie care s-a dat de către bătrâni. Să ne înveţe să aducem apă, de mici copii" a spus un localnic.
Teodor Constantin, localnic: "Eu stau cel mai aproape aici. Dar sunt de aici în partea cealaltă de sat. Eu aduc de două ori apă în felul ăsta până se duce ăla cu o cobiliţa acasă."
Seceta şi canicula le face viaţa şi mai grea celor din Cârlomăneşti. Bidoanele în care strângeau până acum apă de ploaie pentru animale sunt goale după o lungă perioadă de secetă.
"Aici strângem apă de ploaie când plouă dacă nu a mai plouă de unde să strângem?" a spus un localnic.
Şi spălatul rufelor este un chin pentru femeile din sat.
"Ne-a promis apă, vai de capul nostru să ştiţi. O ducem greu de tot" a spus un localnic.
Un proiect pentru alimentarea cu apă a satului există de patru ani, însă puţurile au secat, iar problema oamenilor nu a fost rezolvată. Acum singura speranţă este o finanţare europeană în valoare de un milion de euro.
Vasile Popescu, viceprimar comuna Verneşti: "S-au săpat şanţuri şi s-au instalat conducte, numai că am constatat că apa este insuficientă şi nu aveam resurse de apă ca să alimentăm acest sat. Şi atunci singura soluţie este să aducem de la Buzău."
În satul aflat la 14 kilometri de judeţul Buzău mai trăiesc astăzi doar 30 de familii.
Reporter: Cornelia Mazilu
Operator: Bogdan Cazacu