Au trecut 54 de ani de când o comună întreagă s-a ridicat împotriva comuniştilor. Pe 14 ianuarie 1961, la Izvoarele, în Olt, oamenii au spus nu, colectivizării forţate. Au avut curajul să înfrunte forţele miliţiei venite în comună însă, au plătit scump. Aproape 50 de oameni au înfundat puşcăriile comuniste ani buni, iar familii întregi au fost distruse de persecuţii şi sărăcie.
Traian Floricel avea 15 ani în 1961 şi era în Căminul Cultural în ziua de 14 ianuarie. A văzut cum părinţii lui şi zeci de oameni din comuna Izvoarele au început să strige în stradă că vor să le fie anulate certificatele de colectivizare şi să li se dea pământurile şi animalele înapoi. Sătui de cele îndurate, oamenii au spart geamurile primăriei unde se baricadaseră cei din conducerea comunistă din zonă şi au răsturnat maşina şefului de raion. În câteva ore au apărut şi forţele de miliţie trimise să înăbuşe revolta.
„Aici au fost oameni din Alimăneşti şi Izvoarele iar trupele de miliţie veneau din partea asta, dinspre Slatina. Puhoi de lume. N-au reuşit să înainteze pentru că oamenii mai curajoşi mergeau cu bastoanele".
Miliţia a tras focuri de avertisment în aer, singurul rănit fiind cel care trăgea clopotele de la biserică, să adune mai mulţi oameni. Mulţimea a fost păcălită în cele din urmă de şeful trupelor de intervenţie care a rupt în stradă certificatele de colectivizare şi a promis că totul se rezolvă. Noaptea însă, au început arestările. Peste 100 de persoane au fost duse la Căminul Cultural unde au avut loc interogatorii brutale. Ion Vlăducu avea 19 ani şi a fost arestat împreună cu tatăl şi mama sa.
Ion Vlăducu a stat în puşcărie aproape un an. Alţi 47 de locuitori din Izvoarele au primit condamnări între 2 şi 5 ani în penitenciarul groazei de la Piteşti. Cei rămaşi acasă nu au ştiut de ei, dacă mai sunt în viaţă, până când au fost eliberaţi.
Familii întregi au fost distruse, au rămas în sărăcie iar copiii revoluţionarilor nu au avut voie ani buni să urmeze vreo şcoală, doar să muncească la câmp.
Locuitorii din Izvoarele se mândresc cu curajul înaintaşilor lor şi îi comemorează în fiecare an, la monumentul ridicat în centrul comunei, în cinstea lor.