Nea Iacopo, aşa cum îi spun prietenii construieşte bărci de când avea 20 de ani. Toată viaţa lui a fost dulgher, dar tot timpul a avut o înclinaţie către construcţia de ambarcaţiuni.
Nu a studiat nicio oră de hidrodinamică. Schiţele şi le face în minte, apoi pune totul pe hârtie. Proiectul la care lucrează acum este cel mai amplu din cariera sa.
"E lipsă de meseriaşi. Bătrânii au murit, la tineri nu le place şi cum e secolul vitezei fac bărcile din fibră de sticlă. Pac în câteva zile e gata barca. O barcă din lemn cântă pe apă, pe valuri... cântă!! are o rezonanţă anume m-aţi înţeles? şi fibra de sticlă? Ehei, alea fac ca un butoi", povesteşte Iacob Frenţescu.
Îi lucesc ochii când se uită la ambarcaţiunea în formă de picătură de apă, o sărută înfiecare zi când vine la muncă şi spune că nu-şi doreşte altceva decât să-l ajute Dumnezeu să o vadă lansată la apă.
Velierul la care munceşte acum are 16 metri lungime, este construit din trei straturi de lemn: stajar, pin siberian şi mahon, iar catargul velierului va avea nu mai puţin de 30 de metri înălţime.
De doi ani lucrează zi de zi la barca lui cu vele. Într-un an şi jumătate crede că va fi gata. L-a ajutat cel mai bun prieten al său, croitor de meserie.
Velierul cu înveliş din mahon va fi echipat cu aparatură şi mobilier de ultimă generaţie, iar pentru nea Iacopo este ca un copil pe care îl creşti şi îl iubeşti necondiţionat.