Gardul, înalt de şase metri, ce înconjoară Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă pe o distanţă de doi kilometri, nu a fost niciodată reparat. De aproape 13 ani, conducerea face demersuri la Direcţia Naţională a Penitenciarelor, dar niciodată gardul de protecţie nu a fost privit ca o urgenţă de responsabilii de la Bucureşti. Prin urmare jumătate din gard este din beton iar restul din sârmă ghimpată.
În zilele noastre, cifra aproape că se dublează, aşa că, în 2013, vorbim despre 100 de miliarde de lei vechi pentru construirea unui gard de siguranţă care să respecte cerinţele europene dar şi legislaţia autohtonă. În plus, directorul unităţii spune că Penitenciarul de maximă siguranţă Poarta Albă nu mai este atât de sigur de când funcţionează cu un deficit de peste o sută de angajaţi. Oamenii fac ore suplimentare, nu-şi pot lua concedii de odihnă şiÎ sunt epuizaţi. Mai mult decât atât, penitenciarul are şi alte deficienţe.
Pentru că posturile sunt în continuare vacante, singura şansă de a suplini oarecum lipsa gardienilor ar fi aceste camere video. Anul trecut, bugetul penitenciarului a fost alimentat cu aproape trei miliarde de lei vechi din munca prestată de deţinuţi pentru primării sau agenţi economici. Dar asta nu rezolvă deloc problema că Penitenciarul nu a ajuns şi sunt foarte mici şansele să ajungă la standardele Uniunii Europene.
