Tiparniţa Diviziei 4 Infanterie Gemina datează din 1971 şi de-a lungul deceniilor a avut o existenţă zbuciumată. În 1982, comuniştii au decis închiderea ziarului armatei, iar tiparniţa a fost trasă pe linie moartă. Şapte ani mai târziu, tipografia-muzeu a prins din nou viaţă.
Vasile Vîtcă este unul dintre cei care a trecut prin toate aceste momente. Are 38 de ani de experienţă, iar astăzi îşi aminteşte cu nostalgie cum a ajuns să lucreze în tipografie.
"Am participat la un concurs, îi spunea Cartea de Aur, unde am luat locul întâi pe ţară paginând. Atunci se paginau cărţi matematice, chimie cu formule şi paginam tot felul de semne. Am luat locul întâi pe ţară. Am primit o categorie în plus la salariu şi am fost foarte mulţumit. E o meserie pe care am făcut-o cu drag... şi încă o mai fac cu drag. Sper să ies la pensie de aici", spune tipograful.
Piesa cea mai importantă a tipografiei este maşina de cules rânduri sau imprimanta cu plumb, veche de aproape 50 de ani. Aici prind viaţă cuvintele care ajung în paginile publicaţiei. Şi nu oricum, ci ajutorul unei pensete şi cu multă răbdare.
"După ce primesc manuscrisul, respect indicaţiile de la secretarul de redacţie, trebuie să am grijă la lungimea rândului", a precizat plutonierul major Dorel Badiu, şeful tipografiei.
În ciuda echipamentelor ultrasofisticate din ziua de astăzi, nimeni nu se gândeşte însă să renunţe la serviciile bătrânei tipografii militare.