Vocea Rusiei se aude din ce în ce mai tare în Parlament
Este suficient să citiți opinia separată a Liviei Stanciu, actual judecător CCR, fost președinte al Înaltei Curți, pentru a înțelege cât de strâmbă este motivarea deciziei Curții Constituționale, publicată vineri, care acordă o super-imunitate guvernanților: „Niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru (…) acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege.”
Cum s-a ajuns în situația ca fostul șef al DNA, Daniel Morar, să împartă baricada anti-justițiară din CCR cu Valer Dorneanu (Ion Iliescu) și Mona Pivniceru (Mihail Vlasov) am explicat în detaliu săptămâna trecută și nu simt nevoia să adaug nimic. Decât, poate, încă un strop de amărăciune: magistrați care știu exact cât de nocivă a fost rețeaua Voicu, cum subjugase statul și cât rău a făcut României, care au luptat împotriva ei, au ajuns acum să urmărească aceleași obiective precum Șerban Nicolae, fostul șofer al lui Cătălin Voicu. Teribilă decădere!
Din păcate, nu este singurul motiv de îngrijorare și de revoltă. Este din ce în ce mai evident că atacurile interne care urmăresc să redea infractorilor imunitatea pierdută se combină tactic cu cele externe, menite să ne scoată de pe orbita euro-atlantică.
Combinația este extrem de periculoasă. Discursul și acțiunile unora dintre cei mai importanți oameni în stat semnalează fără echivoc că sunt dispuși să promoveze o agendă contrară principiilor, valorilor și obiectivelor pe care se fundamentează parteneriatele noastre strategice. Dar și să își alinieze mișcările la strategia Rusiei de dezbinare a Europei și a NATO. Ce vor în schimb? Ajutor extern în lupta cu puținele instituții care le mai rezistă. Joncțiunea totală între rețelele de corupți și rețelele de trădători pare să fie un fapt împlinit.
Săptămâna trecută, la Palatul Parlamentului, a avut loc un eveniment discret. O mână de oameni s-a strâns în sala ”Ion Rațiu”, cu ocazia lansării cărții ”Ortodoxie și Naționalism Economic", scrisă de Iurie Roșca, cel mai vocal politician moldovean în favoarea unirii cu România, din anii 90. Gazda: Corneliu Ciontu, fost deputat PRM, în prezent președinte al ”Clubului parlamentarilor.”
Cu excepția notabilă a site-ului inliniedreapta.net, întâlnirea a trecut aproape neobservată. Aproape. Pentru că nu a scăpat nici organului de propagandă al Kremlinului, Sputnik.md, care l-a consemnat elogios. Aveau și de ce.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Printre cei 15 participanți la lansare s-au aflat și câțiva români care activează pe platformele de comunicare finanțate de Rusia – Sputnik, Russia Today, Katehon, Vocea Rusiei (înainte de a fi închisă). Mulți dintre cei prezenți figurau, cum altfel, și pe ”lista lui Dughin”, printre cei considerați a privi cu simpatie viziunea noului Rasputin pentru o Rusie mare, ”de la Carpați la Pacific.”
Curios, nu?! Ce să caute propagandiștii lui Putin la lansarea cărții unui unionist? Pentru cei ce nu urmăresc evoluțiile din Republica Moldova, ar putea părea paradoxal. Nu este. De ani buni, Iurie Roșca nu mai susține unirea Moldovei cu România. Acum este pe aceeași linie cu președintele de la Chișinău, Igor Dodon. ”Independență” și ”neutralitate”, adică cât mai departe de NATO și UE.
Idolul lui Iurie Roșca nu este, însă, Dodon. Este Dughin, pe care îl consideră un geniu, căruia i-a tradus o carte și pe care îl însoțește peste tot, atunci când ”ideologul lui Putin” poposește în Molodova. Așadar, nicio mirare că, pe 2 martie, la București i-au fost alături și alți admiratori ai lui Dughin și Putin - Dragoș Dumitru, Ilie Catrinoiu, Bogdan Duca, Bogdan Herzog, Cristi Pantelimon și Radu Toma, condeie cunoscute tuturor celor care vizitează site-urile propagandei ruse.
Ce este în neregulă cu această lansare de carte? Este un motiv real de îngrijorare că Rusia a reușit să găsească câțiva români care, din convingere sau pentru bani, îi promovează discursul anti-occidental și îl elogiază pe ”Putin”? Nu. Dincolo de faptul că textele diviziei ”Sputnik” despre România sunt mai degrabă puerile, audiența lor combinată este neglijabilă.
Problema este alta. Și foarte gravă. Narațiunile dominante și argumentele folosite de propaganda rusească împotriva României au penetrat Parlamentul. Îi modelează din ce în ce mai vizibil discursul, așa cum este el rostit prin vocile șefilor celor două Camere, dar și agenda de zi cu zi.
Faptul că prietenilor lui Dughin li s-a permis să folosească chiar și o încăpere modestă a Palatului Parlamentului are o încărcătură simbolică pe care ar fi o mare greșeală să o subestimăm.
Aderarea României la UE și la NATO au fost decise prin consens politic. Nici măcar cei mai înrăiți comuniști și cei mai vehemenți naționaliști, cu legături evidente cu Rusia, nu și-au permis la momentul respectiv să nu voteze aceste parteneriate. Încuviințarea dată, săptămâna trecută, agenților unei puteri străine ostile de a critica opțiunile strategice ale României, într-o anexă a Parlamentului, așa cum o fac pe site-urile finanțate de Moscova, reprezintă un gest palpabil care relevă adevărata dimensiune a ceea ce se întâmplă, de o vreme încoace, în principalele săli ale Legislativului.
Instrumentele de forță ale Rusiei nu sunt cei 10-15 octogenari ceaușiști și analiști de mâna a doua care scriu pentru Sputnik. Cele mai agresive narațiuni anti-occidentale și anti-românești vin de la adevărații experți în propagandă și dezinformare ai Kremlinului. Le găsiți pe aceleași site-uri dar în alte texte, cel mai adesea nesemnate, și-au făcut intrarea în Parlamentul României pe ușa din față și produc efecte concrete: declarații asumate oficial, în urma votului majorității, sau propuneri legislative croite pentru a altera ordinea de drept.
Dacă aveți timp și nervii tari, intrați o dată pe Sputnik.md, sau pe Katehon.com, un site unde Dughin este membru în consiliul director și care este condus de Konstantin Malofeev, acuzat de SUA și UE că este creierul operațiunilor de finanțare a separatiștilor din estul Ucrainei. Sinteze relevante găsiți pe inliniedreapta.net.
Pe Katehon.com puteți citi ce spune Dan Puric despre cum creștinismul ar trebui să unească România și Rusia, ”în ciuda deteriorării relațiilor dintre cele două țări, cauzată de scutul de la Deveselu.” Dar veți descoperi și o prezentare laudativă a partidului lui Sebastian Ghiță, PRU, care ar fi condamnat la succes deoarece promovează ”naționalismul luminat”. Textul este semnat de Ovidiu Hurduzeu, un ”gânditor” care trăiește în Statele Unite.
Dar mai ales veți găsi aceleași puncte de vedere asupra principalelor subiecte contencioase din România pe care le expun și cei doi lideri ai Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea. Sau pe care le aflăm, când ei se feresc să le spună cu subiect și predicat, de la televiziunile lor, Antena 3 și RTV.
Protestatarii – ”o masă manipulată de agenții lui Soros”. Justiția – ”un instrument în mâna lui Iohannis pentru a băga la închisoare politicienii care nu îi fac pe plac și a-și impune propriul guvern”. Relația DNA – SRI – ”cea mai distructivă alianță instituțională din România, cea mai mare amenințare la adresa democrației și justiției”. Parteneriatele cu SUA și UE – ”neo-colonialism”. Declarațiile ambasadorilor străini în cazul OUG 13 – ”amestec nerușinat în treburile interne ale unui stat suveran.” NATO – ”alianță perimată, fără nicio șansă de a supraviețui, care secătuiește de resurse țările estice fără a oferi nimic la schimb, deoarece a fost de mult depășită ca performanțe de armata Rusiei.” Klaus Iohannis – ”o marionetă în mâna serviciilor, care folosește justiția și protestele pentru a conduce dictatorial.”
Cam tot ce auzim din decembrie încoace de la liderii PSD și ALDE are un corespondent într-unul sau mai multe texte de pe site-urile propagandei rusești. Și nevoia de a apăra ”familia tradițională” de forțele distructive ale Occidentului și demonizarea multinaționalelor și căinarea preacinstiților oameni de afaceri băgați la închisoare pentru a face loc capitalului străin, toate se regăsesc, prezentate monstruos, în texte-manifest ce somează românii să treacă la luptă și să readucă țara la momentele de glorie când nu era o colonie.
Lecturarea lor ar putea fi amuzantă dacă această zugrăvire a unei realități paralele, decodată doar în cheie paranoică și cu sensurile pervertite până la caricaturizare, nu ar rezona perfect cu mistificările pe care le auzim, seară de seară, venind dinspre televiziunile de partid de la noi. Protestatari = manipulați, DNA și SRI = poliție politică, Iohannis = Ceaușescu 2, Soros = Stăpânul din umbra lui Ceaușescu 2. Multinaționalele = coloniștii care sug sângele poporului.
Cu greu poți scăpa de senzația că numai un regizor de montaj ar putea potrivi atât de bine sunetele venite dinspre propaganda internă și externă ca să se împerecheze într-un efect stereo atât de armonios.
Sigur, nu este exclus să fie și aceasta, la rândul ei, o interpretare paranoică. Nu este exclus ca mesajele să semene atât de mult doar pentru că sunt generate de o viziune similară asupra relațiilor țărilor noastre cu Occidentul, a relației clasei conducătoare cu supușii și a ce trebuie să facem cu frustrarea că încă suntem departe de nivelul de trai al țărilor dezvoltate. Suntem, la urma urmei, și noi și ei, supraviețuitorii unui crunt experiment eșuat: comunismul.
În final, însă, nu contează. Sincronizate manual, sau natural, discursurile liderilor puterii și al Kremlinului, asemănătoare până la identificare, vor duce, inevitabil, la o apropiere reală, pe față, între cele două forțe politice. Trebuie doar să fie exersate o vreme. Vor pune accent, din nou, pe ce unește cele două țări, nu pe ce ne desparte (din motive bine întemeiate, de altfel). Așa cum fac deja Ungaria și alte câteva țări est-europene.
Mai rămân doar două întrebări: majorității românilor îi va fi mai bine dacă noua putere schimbă macazul și virează spre Est? Iar cei pentru care răspunsul este un evident ”nu” se vor resemna și vor accepta ratarea cuplării la Occident ca pe o fatalitate?
