Am lansat pachetul legislativ pe care ni-l propunem la REPER pentru acest an în Parlamentul României cu încredere că știm ce trebuie să facem, dar cu realismul faptului că aritmetica parlamentară nu e de partea noastră. Suntem un partid mic, rupt din alt partid mic, într-o permanentă luptă politică despre care nimeni nu e interesat să scrie sau să vorbească. Disputa noastră cu foștii colegi din USR este arbitrată de un alt partid mic, rupt și el dintr-un partid care trăiește cu nostalgia măreției pierdute. Vorbim despre Forța Dreptei, desigur.
Adevărul e că putem discuta noi cât vrem despre reforma statului, despre Codul Electoral și schimbarea rolului serviciilor secrete în infrastructura statului. Nimănui nu-i pasă, pentru că nu o putem pune pe agenda publică (nu avem presă la dispoziție și nici vreo perspectivă clară în a putea face agenda publică) și, în general, opoziția nu are un număr suficient de parlamentari relevant pentru acțiuni legislative relevante.
Am văzut în ultimele zile mai multe sondaje în care stăm cu toții dezastruos. Am citit nenumărate analize despre refacerea USL. Nu facem predicții politice, dar simțim nevoia să recunoaștem situația așa cum e ea. Nu avem opoziție, PNL este într-o situație dramatică, ne îndreptăm spre ultimul an de mandat al președintelui Iohannis, AUR stă pe un procent suficient de consistent pentru a îngrijora pe toată lumea. Și în timpul acesta opoziția se micșorează tot mai mult, mergând rapid spre o completă irelevanță.
Ca să înțelegem chiar mai bine, notorietatea liderilor celor două partide mai măricele, USR și Forța Dreptei, este practic irelevantă politic la nivel național. Nici unul nu are șanse de mai mult de locul 5 în primul tur prezidențial, loc pentru care de altfel se vor bate între ei și, cu puțin noroc, poate vor urca pe 4. USR și-a pierdut fieful electoral din București, bazinul cel mai important pe care putea sconta pentru un scor decent. Nici nu mai putem discuta despre creștere către cel mai important partid din România, așa cum anunțam împreună la USR PLUS. Singurul cuvânt care poate descrie situația este dezastru.
Cum am ajuns aici? Poate din orgoliu, poate din spaime copilărești sau poate din mult prea multe greșeli pentru niște politicieni care se vor la conducerea României. Lista e lungă, dar pe ea se află ieșirea de la guvernare în sunete de fanfară militară. O moțiune alături de AUR pe care nu și-o asumă nimeni. O fuziune eșuată din care am ieșit destrămați. La toate, se adaugă eșecul PNL care nu ar fi trebuit să îl inventeze niciodată pe Florin Cîțu. Lista e mult mai lungă, dar e timp pentru discutat pe îndelete cu o altă ocazie.
Aici suntem când cerem să luptăm contra unui nou USL. Am văzut și proiectul de unire al opoziției cu USR, FD și PMP. Dacă modelul este Alianța DA, atunci mulțumesc, NU. Să te pozezi cu PMP, care fuge cu poza la PNL ca să obțină un 0,1% în plus la o negociere ca să păstreze un europarlamentar și doi deputați... nu așa faci proiect de opoziție. E cel puțin neserioasă o astfel de discuție și nu te crede nimeni că vrei o opoziție unită.
Avem un an la dispoziție, în termeni politici e timp suficient să rezolvăm problemele și să ne prezentăm în alegeri ca o forță politică serioasă. Singura soluție e să înțelegem ce ni se cere de către public. O să vă dau un exemplu. Nici unul dintre noi nu are un candidat pentru Primăria Capitalei. Cu un an înainte de alegerile din București. Rușinos e prea puțin spus. Diletanți politici care nu se pot pune de acord asupra unei direcții ar fi mai corect. Și în funcție la primărie e Nicușor Dan, primar inventat de Ludovic Orban ca să strângă USR-ul cu ușa și să potolească PNL-ul acum trei ani. Cred că e suficient cât am spus pentru moment. E timpul să ne trezim.
Acesta text este un apel onest și naiv în același timp. Nu cred că el va declanșa o schimbare imediată în cadrul partidelor care mai pot face opoziție la ce se întâmplă în România în acest moment. După cum am spus foarte clar mai sus, politica la noi e supercalculată în câștiguri punctuale. Este doar un apel care vizează un viitor incert, în care singura garanție e o luptă politică dură din care nu se poate prevedea un câștig cert. Teoretic, pare sortit deseori eșecului. Dar nu îmi e teamă de eșec și nu îmi e teamă de luptă ori de muncă.
Să faci politică nu e doar ego și calcul meschin. Poate veți crede că sunt cuvinte mari, dar suntem mulți tineri cu energia necesară de a ne construi o viață după cum ne dorim din perspectiva profesională. Din acest motiv, nu ne speriem de ipocrizia sau impostura din jurul nostru. Suntem gata să susținem acest apel cu naivitatea și curajul unei generații care nu vrea să facă politică la fel ca predecesorii ei. Știm ce vrem pentru România și știm că există politicieni în opoziție care înțeleg ce spunem cu mare precizie. Apelul meu e pentru ei și, mai devreme sau mai târziu, proiectul nostru comun va fi România.
