SUA, Rusia şi China au înţeles că Dragnea s-a ţinut de cuvânt

Data actualizării: 19.06.2018 16:40 Data publicării: 19.06.2018 15:49

miting psd octav ganea — Foto: Inquam /Octav Ganea

Transformarea României dintr-o democraţie în opusul ei este la o aruncătură de băţ, iar modul în care a fost modificat Codul de procedură penală a limpezit lucrurile. E drept că situaţia încă mai poate fi îndreptată, după cum a subliniat, în câteva rânduri, şi emisarul SUA prezent zilele astea la Bucureşti. Problema, pe care inclusiv oficialul american o ridică, este că inversarea trendului nu poate veni de la sine.

"Ce arme? Că n-am pistoale. N-am decât partidul şi Parlamentul, atât", declara liderul PSD, în vara anului trecut, pozând în ţinta de serviciu a şefei DNA şi a "diverse site-uri" (reţineţi, vă rog, afirmaţia de mai sus).

Din acest rol, de victimă premium, Liviu Dragnea a continuat să conducă fără pauză asaltul la adresa statului de drept şi luptei anticorupţie, demonstrând, în mai puţin de un an, că "decât partidul şi Parlamentul" pot fi infinit mai periculoase decât o centură burduşită cu pistoale. Cu amendamentul că aşa ceva ar fi imposibil într-o atmosferă autentic democratică şi, deci, în condiţiile unei funcţionări corecte a instituţiilor. Poate deveni, în schimb, realitate într-o matrice politică diametral opusă. Un model de care, iată, suntem cu fiecare zi tot mai aproape.

De altfel, după ziua de luni, 18 iunie 2018, când Codul de procedură penală a fost adoptat în camera decizională, cu încălcarea unor norme democratice elementare, se poate liniştit admite că mai este doar un pas până la borna care marchează trecerea la un regim autoritar. Dacă România îl va face sau nu, rămâne de văzut, spaţiu de manevră încă mai există - pentru ambele tabere.

Nu a fost prima oară când actuala putere a transformat Parlamentul într-o maşinărie de vot lipsită de aparat critic, când au fost interzise sau sabotate tentativele opoziţiei de a prelungi dezbaterea sau de a ridica necesitatea ei, în fine, când aleşii majorităţii au ridicat mâna "pentru", fără să fi avut măcar timpul fizic de a parcurge textul pe care-l votează, în condiţiile în care produsul "muncii" lor va avea un impact criminal (la propriu şi la figurat) asupra întregii societăţi.

A fost, în schimb, un moment de graţie din perspectiva liderilor PSD-ALDE, căci "naturaleţea" şi lipsa de sincope cu care s-a desfăşurat toată această regie, pe parcursul zilei de luni, au pus în lumină rafinamentul pe care l-au atins tacticile de gherilă folosite în Parlament. Ceea ce nu poate decât să le întărească şefilor majorităţii convingerea că sunt pe drumul cel bun şi că următoarele lovituri pot fi chiar mai îndrăzneţe.

Dar mai presus de toate astea, deznodământul parlamentar al Codului de procedură penală ne pune în faţa unui peisaj care nu mai poate fi negat: Parlamentul României a ajuns azi ceea ce, până în decembrie 1989, fusese Marea Adunare Naţională; la rândul lor, PSD şi ALDE diferă tot mai puţin strămoşul lor spiritual, PCR, în condiţiile în care nimic - nici structura, nici identitatea lor - nu mai poate rezista sub greutatea voinţei liderului.

Privind situaţia de fapt prin această lentilă, ne vom putea lămuri mai uşor şi asupra motivelor care-i animă pe Tăriceanu şi Dragnea să instaureze domnia totală a Parlamentului: ar fi, nici mai mult, nici mai puţin, domnia totală a unuia dintre ei sau, dacă e să vorbim la modul general, a unui singur om. Lucru perfect clar, având în vedere modelul de Parlament pe care PSD şi ALDE, sub conducerea liderilor lor, îl promovează şi perfecţionează.

Sigur că România nu ar fi nici de data asta un caz unic pe harta lumii sau chiar a vecinătăţii.

În proximitatea noastră, Ungaria reprezintă exemplul cel mai bun de transformare a unei societăţi democratice în opusul ei, dar nu oricum, ci conservând instituţiile care, formal, îi permit în continuare Budapestei să pozeze, de la distanţă, în ceea ce nu mai este. Sub conducerea autoritară a lui Viktor Orban, Parlamentul, partidul, Curtea Constituţională, Banca Naţională, justiţia, serviciile de informaţii au fost reduse la stadiul de marionete.

Că, revenind la România, lucrurile tind să se vadă astfel şi de la Washington a fost reconfirmat fără drept de apel de către emisarul Departamentului de Stat, Wess Mitchell.

Cu observaţia că proiecţia oferită, la Bucureşti, de oficialul american a fost una globală, Wess Mitchell mutând centrul de greutate al problemei acolo unde, având în vedere evoluţiile internaţionale, îşi are originile de drept:

*"Însă Rusia nu mai este singură. Există şi China. Influenţa chineză se extinde rapid în regiunea Mării Negre. Beijingul foloseşte diplomaţia bazată pe acordarea de împrumuturi ţărilor care nu le pot returna pentru a crea relaţii de dependenţă care pot părea neglijabile astăzi, dar care în cele din urmă vor reprezenta o influenţă reală asupra guvernelor şi societăţilor din Europa Centrală. Scopul iniţiativelor 16+1 şi Centura şi drumul (Belt/Road) este să creeze alternative la influenţa Occidentului.

Prin banii săi, China le oferă ţărilor un fel de ipotecă asupra viitorului lor. Atât Rusia, cât şi China, doresc în felul lor să înfrângă Occidentul: Rusia doreşte să-l fragmenteze, China doreşte să-l înlocuiască.

Şi nicăieri nu sunt mai hotărâte să facă acest lucru decât aici, în regiunea Mării Negre. Obiectivul lor este însăşi construcţia politică, economică şi socială din care este alcătuită România".

*"Împreună, Rusia şi China reprezintă un model coerent: stabilitate întemeiată pe autoritarism şi forţă brută, strâns legate de anumite aspecte ale competiţiei pe piaţă şi asociate cu o politizare a economiei de către stat.

Ceea ce împărtăşesc ele este o negare fundamentală a individului şi a demnităţii inerente a omului; o acumulare a autorităţii centrale mai presus de libertăţile individuale; o nerăbdare de a reprima şi pedepsi orice constituie o provocare la adresa statului; o îmbrăţişare a cleptocraţiei, venalităţii şi corupţiei pentru a-i îmbogăţi pe cei care conduc statul.

Toate aceste lucruri sunt în antiteză cu tradiţiile politice ale Occidentului, întemeiate mai presus de orice pe ideea că fiecare viaţă merită protejată şi că individul trebuie protejat de abuzurile puterii statului.

România este parte a Occidentului prin origine, istorie şi cultură, din vremurile când soldaţii şi coloniştii romani au adus legea romană pe aceste pământuri.

Dar sunteţi occidentali şi în urma alegerii, prin decizia de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană".

În discursul ţinut la Universitatea Bucureşti, Wess Mitchell a descris cu precizie chirurgicală ce înseamnă Rusia şi China contemporane şi ar fi fost chiar surprinzător ca un oficial de rangul său să procedeze altfel. Dar trebuie adăugat că modelele "de succes" de la Moscova şi Beijing au început să câştige teren la Bucureşti după 2012, an care coincide cu instalarea la putere a USL, în care PSD a jucat, după cum bine se ştie, rolul de prim solist (la fel ca acum).

Referitor la China, de pildă, putem nota, fără urmă de exagerare, că Victor Ponta, şi Liviu Dragnea au fost uşierii cei mai serioşi, ameţindu-i pe români în fel şi chip cu privire la bunăstarea care se va pogorî, subit, peste ei, vorbindu-le cu patos de investiţiile de miliarde de dolari şi binefacerile unei pieţe uriaşe de desfacere, dar sugerând, concomitent, că ne-am pierdut cam mult timp în relaţia cu UE şi SUA.

Iar referitor la Rusia... ei bine, aici lucrurile sunt chiar mai clare. Spiritul în care sunt (re)făcute legile şi direcţia în care este împinsă ţara trădează deschiderea fără rezerve a actualei puteri faţă de regimul Putin - de la suspendarea preşedintelui Băsescu, în 2012, trecând prin marţea neagră, continuând cu OUG 13 şi tot ce aţi văzut în materie de justiţie şi până la modul în care sunt subminate ONG-urile şi capturate instituţiile care dau substanţă statului de drept.

"Aşa cum a spus preşedintele Trump anul trecut la Varşovia, trebuie să avem dorinţa şi curajul de a apăra Occidentul de aceia care l-ar submina şi distruge. Nu putem presupune că vom avea în mod automat succes în această sarcină pentru că istoria "este de partea noastră". Trebuie să fim implicaţi activ şi să privim cu seriozitate această competiţie strategică, în caz contrar să ne aşteptăm să pierdem teren. Istoria recentă a României ne dovedeşte că vom câştiga", a mai subliniat, la Bucureşti, Asistentul Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell.

Adevărul este că PSD şi ALDE fac totul sub ochii noștri și adevărul e că nu vom avea nicio scuză dacă, în cele din urmă, vor reuși.

Citește și ”Iohannis se pregătește pentru ce e mai rău. Joacă la totul sau nimic.”