Sondaje și alegeri | La ce să ne așteptăm în România?

Sondajele nu au reușit să prezică rezultatele a două evenimente cu mize enorme: alegerile prezidențiale din SUA și referendumul din UK. Cum s-a ajuns în situația asta și în ce măsură putem avea încredere în sondaje?

În România, sondajele sunt mult mai rare și mai puțin transparente din punct de vedere metodologic decât în cele două cazuri amintite.

În continuare, voi analiza sondajele românești publicate în ultimii doi ani, pentru a arăta tendințele legate de alegerile parlamentare din decembrie.

De ce nu au reflectat realitatea sondajele din SUA și UK?

După rezultatul surprinzător al alegerilor prezidențiale din SUA au apărut o mulțime de discuții în spațiul public pentru a explica de ce majoritatea sondajelor au fost incorecte. Eșecul sondajelor era cu atât mai grav după experiența Brexit, când majoritatea firmelor din domeniu aștepta victoria campaniei NO/Remain.

Industria de prognoze politice a suferit o gravă pierdere de credibilitate. Motivele principale care au dus la rezultatele dezamăgitoare ale sodajelor au fost:  

• Oameni selectați în eșantion răspund de multe ori incomplet sau fals. În caz optim, cam 40-30% răspund la chestionare, dar sondajele au destul de des o rată de răspuns de 10%. Modul cel mai tipic de a compensa e prin ‘weighting’, o metodă prin care cercetătorii extrapolează răspunsurile în funcție de grupul social: se presupune că cei care nu au răspuns ar fi oferit aceeași poziție ca majoritatea din grupul lor social.

Mai mult, e posibil ca unii oameni să nu își asume anumite opțiuni politice, fiindcă acestea sunt stigmatizate. Alții refuză să răspundă la sondaje fiindcă percep firmele în domeniu ca parte a establishmentului împotriva căruia vor să voteze. Aceste probleme sunt foarte dificil de corectat de realizatorii sondajelor —printre soluții se numără plata respondenților sau contactul direct cu aceștia, însă ambele sunt foarte scumpe, iar firmele preferă să aibă mai multe persoane în eșantion decât să se investească în calitatea datelor.

Oricum, un prim pas ar fi transparența mai mare asupra modului în care eșantionul a fost selectat și proporția de persoane care au răspuns.

• Ambele situații (din SUA și UK) au avut rezultate foarte strânse, care sunt foarte dificil de a prevăzut dintr-un eșantion tipic de o mie de persoane — fiindcă marja de eroare de +/- 5% poate deveni decisivă. Simulații statistice în cazul cursei Trump vs. Clinton arată că dacă 1 din 100 de alegători ar fi schimbat votul, rezultatul ar fi fost victoria lui Clinton.

Există o cerere foarte mare din partea societății de a ști rezultatele alegerilor, înainte ca astea să se întâmple. Însă opțiunile politice ale unei societăți sunt inerent incerte, oameni schimbă preferințele dintr-o mulțime de motive. Orice prognoză rămâne puțin mai mult decât o estimare informată a popularității partidelor, are un caracter indicativ.

Care sunt tendințele privind alegerile parlamentare din România?

Rezultatele sondajelor din presă trebuie citite cu un anumit scepticism și în România. În cazul în care firmele care produc astfel de sondaje sunt finanțate de partide, există riscul ca rezultatele să fie manipulate pentru a servi intereselor politice. Cercetările empirice arată că partidele care apar căștigătoare în sondaje atrag și mai mulți votanți.

Pentru a putea evita o astfel de situație, în care ne bazăm pe un sondaj ‘politic’, este important să ne uităm la rezultatele mai multor sondaje, la tendințele pe termen lung și la sondaje de la cât mai multe firme. Citite astfel, sondajele devin cea mai adecvată metodă de măsurare a popularității partidelor între două alegeri.

În România, dacă analizăm sondajele publicate în presă din ianuarie 2015 în prezent, acestea arată astfel:  

Versiunea interactivă a graficului poate fi accesată aici

Grafica interactivă arată popularitatea partidelor cele mai importante și ia în considerare diferențele dintre companiile de sondaje în funcție de perioadă.

După cum arată graficul, PNL a pierdut avantajul față de PSD — din iunie 2016 fiecare sondaj arată ca liberalii sunt al doilea partid (ca popularitate).

În afară de aceste două partide mari, ALDE e cotat peste pragul electoral de 5%, iar PMP-ul e foarte aproape de acesta, având aceeași popularitate ca și UDMR.

Cea mai mare incertitudine e în legătură de USR, care este cotat la 10% de unele sondaje, iar de altele la numai 5%. Popularitatea relativă a acestui partid arată o altă problemă specifică României. Într-un context electoral în care partidele se schimbă des și un grup relativ mare nu are preferințe stabile, e foarte dificil de măsurat popularitatea unei formațiuni relativ noi. La alegerile din 2012 PPDD reprezenta un caz similar și nimeni nu a anticipat rezultatele surprinzătoare cu care partidul a intrat în parlament.

În ceea ce privește alegerile din decembrie 2016, alte partide în afara celor menționate mai sus nu prea au șanse de a intra în parlament.

După alegeri vom afla cât de corecte au fost sondajele și prognoza cărei firmă a fost cel mai aproape de rezultatul final. Până atunci însă aceste date sunt cea mai bună estimare a popularității partidelor, sursa din care partidele însuși, media și cetățeni pot să își facă o reprezentare a viitorului echilibru de putere din România.

Despre autor: Endre Borbáth este cercetător și urmează un doctorat în științe politice la European University Institute, din Italia. A absolvit masteratul la Central European University, din Ungaria și studiile universitare la Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj.

Editor: Laura Ștefănuț

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook