Sunt sătul de câte campanii am văzut prin care se cere consumatorului să cumpere produse românești pentru a-i ajuta pe producătorii locali. Și sunt sătul de această permanentă lamentare care sună deseori de parcă cerșim indulgențe. Sunt sătul pentru că, din nou și din nou, confundăm planurile și încurcăm interesele pe care ar trebui să le protejăm și să le promovăm.
Consumatorul din România, cetățeni obișnuiți, nu trebuie să cumpere produse românești pentru că au nevoie producătorii de ajutor, el ar trebui să le cumpere pentru că se bucură să le consume, îi face plăcere să le aibă în farfurie, sunt sănătoase și gustoase și, mai ales, și le permite.
Nu trebuie să cumpărăm produse românești din milă pentru producători. Nu are sens și nu e nici etic. La urma urmei, sub denumirea de producător local se poate ascunde orice, chiar dacă noi preferăm să credem că e vorba de palmele bătătorite de muncă ale bătrânilor noștri. Suntem prizonierii unei iluzii pe care o înghițim pe nemestecate de mulți ani.
E nesănătoasă și neproductivă și îmi amintește de brandul de țară care s-a rezumat la o frunză desenată care trebuia să aibă magica însușire de a schimba România peste noapte. O minciună pe care refuzăm să o vedem așa cum este ea în realitate. Să vindem alimente sub tricolor e o închipuire. Consumatorul are acces la o piață uriașă și, dacă nu primește calitate, sursele nu sunt în proximitate sau nu sunt naturale, nu le va alege, indiferent de ce etichetă metaforică punem noi.
Producătorii români au nevoie de ajutor de la autorități, începând de la Ministerul Agriculturii și terminând cu autoritățile locale. Au nevoie de informații și de oameni care să îi ajute să atragă investițiile necesare. Mai au nevoie de surse de finanțare într-un cadru legislativ corect și funcțional. Nu de campanii, ci de soluții prin care să producă consistent, gustos și competitiv financiar.
Am decis să scriu aceste rânduri dintr-o revoltă născută din faptul că văd că ne focusăm pe lucrurile cele mai neimportante și ignorăm substanța. Mandatul meu la Ministerul Agriculturii e sub semnul a ceea ce e necesar să facem, nu promovare inutilă care dispare peste noapte. Și, recunosc, e dificil deseori, pentru că o iluzie susținută ani în șir capătă dimensiuni considerabile și ne ascunde adevărul de care avem nevoie.
Am câteva cuvinte și pentru consumatori. Și ei au nevoie de ajutor. Au nevoie să redescopere gustul adevărat al legumelor și al cărnii produse în România. Să învețe că mâncarea gustoasă nu se reduce la ceafa de porc sau la mici la grătar. Să aibă acces la cât mai multe surse de hrană de calitate la prețuri accesibile. Asta înseamnă să oferim ajutor, nu să ne împingem cetățenii de la spate să cumpere ceva ce ar trebui să își dorească singuri să facă.
Mai mult ca oricând, este evident că ne luptăm cu mentalități învechite, care ne fac să trăim prost și scump. Îmi propun să schimbăm acest lucru și știu că e nevoie de curaj pentru a începe schimbarea. Va dura, dar atunci când veți merge în piață și veți ști exact ce roșii cumpărați lângă brânza de la producătorul dumneavoastră preferat, vom fi siguri că suntem pe drumul cel bun. Pentru că relația dintre producător și consumator trebuie să fie una onestă, iar misiunea politicului e să îi ajute pe amândoi.
