Pe 25 martie 2021, după ani de consultări și pregătiri, Comisia Europeană a lansat Garanția pentru copii (GC) pentru a reduce sărăcia în rândul copiilor și disparitățile tot mai mari dintre statele UE. Din păcate, România este una dintre țările ale căror situație au stat la baza elaborării Garanției pentru copii, fiind una dintre țările din UE cu cel mai ridicat nivel de sărăcie în rândul copiilor, unu din trei copii aflându-se la risc de sărăcie și de excluziune socială.
Până în prezent, măsurile luate de România s-au axat în mare parte pe investiții în alocațiile pentru copii și alte prestații sociale, în combinație cu investiții în infrastructură și promovarea creșterii economice și a ocupării locurilor de muncă.
Totuși, niciuna dintre aceste investiții nu a avut până în prezent un impact major asupra reducerii sărăciei copiilor, iar situația lor este în continuare precară. Peste 300.000 de copii nu încheie ciclul de învățământ obligatoriu, aproape jumătate din numărul total de elevi nu au competențe de bază de scris, citit și socotit la vârsta de 15 ani (conform testelor PISA), aproximativ 350.000 de copii sunt lăsați în țară de către părinții migranți, rata mortalității infantile este de două ori mai mare decât media UE, peste 60 de copii și-au pierdut viața în urma celei mai recente epidemii de rujeolă (2016-2019), unu din zece copii este născut de o mamă adolescentă. Iar acestea sunt cifrele premergătoare pandemiei de COVID-19 care, așa cum știm, a adâncit inechitățile. Copiii vulnerabili au devenit și mai vulnerabili.
Nu spun că prestațiile sociale și investițiile capitale nu sunt necesare, dar „prestațiile bănești” nu sunt suficiente pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă cele mai vulnerabile familii și copiilor lor, precum cei care trăiesc în mediul rural, în familii rome și copiii cu dizabilități.
UNICEF consideră că o combinație de cash and care (bani și servicii) însemnând prestații bănești de protecție socială însoțite de servicii de îngrijire, sunt esențiale pentru a modifica în mod semnificativ cifrele pe care tocmai le-am menționat. Iar finanțarea acestor servicii nu înseamnă ‘costuri’, ci ‘investiții’ în viitorul țării. Într-adevăr, decade întregi de cercetare au evidențiat că investițiile sociale în sănătate, educație și protecție nu sunt doar esențiale pentru bunăstarea copiilor, familiilor și comunităților, ci și pentru creșterea economică și sustenabilitatea ulterioară a democrațiilor și economiilor.
Vreau să evidențiez unele dintre oportunitățile disponibile în prezent.
Care sunt oportunitățile momentului
Beneficiem ACUM de un adevărat impuls pentru a reduce sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială în România. UE se angajează pe deplin în implementarea garanției pentru copii în toate statele și chiar ia în considerarea redirecționarea a 5% din fondurile structurale pentru a răspunde sărăciei în rândul copiilor. Pe lângă noile fonduri structurale, UE pune la dispoziție un pachet financiar semnificativ care poate fi accesat prin Mecanismul de Redresare și Reziliență (FRR) și care poate fi folosit în sprijinul reformelor necesare pentru a susține redresarea României în urma pandemiei și pentru a ne consolida reziliența în cazul unor viitoare șocuri.
Dar cel mai important aspect este că avem soluții eficace, eficiente și fezabile pentru a răspunde provocărilor multiple cu care se confruntă copiii; soluții care au fost testate și dovedite în România și care sunt acum adoptate în legea modificată a asistenței sociale. Soluția poartă numele de Pachetul Minim de Servicii și este Garanția pentru copii a României. Pachetul Minim de Servicii este, din punct de vedere legal, disponibil în întreaga țară cu scopul de a asigura respectarea drepturilor fiecărui copil la servicii integrate de sănătate, alimentație, educație și protecție la nivel local.
Pachetul Minim de Servicii este un concept umbrelă implementat cu succes în 45 de comunități din județul Bacău de către UNICEF, în parteneriat cu autoritățile centrale și locale. Cu o echipă formată din cel puțin un asistent social și o asistentă medicală comunitară care fac vizite la domiciliu și desfășoară activități de informare și, în strânsă colaborare cu un mediator școlar și un consilier școlar, pachetul a contribuit într-o perioadă de timp relativ scurtă la reducerea numărului de copii care trăiesc gospodării afectate de sărăcie (de la 30% la aproape 0) și, de asemenea, a prevenit sau a abordat timpuriu probleme precum: violența, sarcinile timpurii, bolile prevenibile, lipsa de acces la prestații sociale și abandonul școlar. O evaluare independentă a intervențiilor Pachetului Minim de Servicii a arătat că: toți copiii identificați fără documente la începutul programului au acum acte de identitate și sunt înregistrați la un medic de familie; numărul copiilor nevaccinați a scăzut cu 40%; numărul mamelor adolescente a scăzut cu 50%; toți preșcolarii sunt înscriși la grădiniță, abandonul școlar a fost redus cu 60%. În plus, folosirea unei aplicații online și a tabletelor le-a oferit primăriilor și autorităților județene date în timp real și informațiile necesare pentru a elabora intervenții țintite și politici publice eficace și eficiente.
Pe baza bunelor practici și lecțiilor învățate în urma implementării Pachetului Minim de Servicii în România și, de asemenea, beneficiind de angajamentele și de fondurile europene disponibile, avem acum șansa de a reforma sistemul social punând un accent deosebit pe servicii preventive de sănătate, educație pentru toți și servicii de asistență socială. Acestea vor contribui la îmbunătățirea rapidă a unor indicatori importanți, precum sărăcia în rândul copiilor, participarea la educație, sănătate, protecția copilului și separarea de familie. Ele vor îmbunătăți astfel și viețile copiilor, ceea ce va conduce în câțiva ani la economii la buget.
O investiție mică, rezultate uriașe
Revenind la investițiile necesare, instrumentul nostru de calcul al costurilor arată că scalarea Pachetul Minim de Servicii pentru a putea cuprinde toți copiii din România costă aproximativ 150 de milioane de euro pe an. Costurile includ atât salariile și formarea a 12.977 de lucrători în domeniul social, medical și educațional în 3.186 de comunități, cât și 261 de supervizori de la DGASPC / DSP / CJRAE. Aceste măsuri vor avea ca țintă un număr de 3,6 milioane de copii. Această investiție anuală relativ mică va reduce sărăcia în rândul copiilor și va fi schimba viețile a mii de copii.
Investiția de 150 de milioane de euro pe an va îmbunătăți nu doar indicatorii referitori la copii, ci va reforma și sectorul social întrucât această investiție în prevenție va avea un efect corelat cu celelalte servicii deja disponibile. Va reduce povara asupra medicilor de familie și a spitalelor și a folosirii serviciilor de urgență; va spori nivelul de educație în țară și va îmbunătăți calitatea educației; va reduce numărul de copii care au nevoie de servicii de protecție și numărul copiilor aflați în îngrijirea statului, va contribui la reducerea cazurilor de abuz asupra copiilor și abuz domestic și a nevoii intervenției poliției; și, în cele din urmă, va crește accesarea prestațiilor sociale. În plus, va pune baza unei economii mai reziliente și incluzive.
În plus, cu profesioniști lucrând pe teren și care fac vizite la domiciliu și folosesc o aplicație online, Guvernul va putea implementa alte măsuri, precum cea a venitului minim garantat și va putea asigura monitorizarea, evaluarea și realizarea indicatorilor avuți în vedere și realizarea Planului Național de Redresare și Reziliență și a altor strategii naționale.
În plus, aceste modificări vor aduce economii majore la cheltuielile sectorului social; economii care de multe ori vor depăși investițiile inițiale realizate și care vor aduce mai mulți bani la bugetul național, și nu costuri!
Dacă există un moment oportun pentru a face aceste investiții, momentul este ACUM. UE oferă o ancoră de salvare semnificativă, iar noi avem datoria față de categoriile vulnerabile ale României, față de copiii României, de a folosi în mod înțelept aceste resurse pentru reforme care vor face diferența pentru întreaga țară pe termen mediu și vor construi reziliența necesară pentru a face față viitoarelor crize.
Mă refer la salvarea de vieți, la schimbarea vieților, la a oferi tuturor copiilor șanse, la promovarea echității și la oferirea unei șanse tuturor copiilor indiferent de mediul socio-economic sau etnic din care provin, oriunde ar trăi, în mediul urban sau rural, și indiferent de dizabilitățile pe care le-ar avea. Este răspunderea noastră colectivă să nu lăsăm în urmă niciun copil.
