Recursul compensatoriu a fost doar „încălzirea”. Urmează golirea pușcăriilor până la finalul anului?

Tineri omorâți în fața cluburilor, bătrâni bătuți în scara blocului, femei violate pe stradă, copii abuzați. Lista ororilor continuă și va deveni tot mai stufoasă, în condițiile în care au ajuns să umble liberi înainte de termen, prin „mărinimia” coaliției PSD-ALDE, peste 11.000 de deținuți. Iar acesta pare să fie doar începutul.

Când crezi că nu te mai poate surprinde nimic în retorica PSD, oamenii conduși de Liviu Dragnea îți dovedesc că te-ai înșelat. În problema recursului compensatoriu au trecut în doar două zile de la refrenul „nu avem nicio răspundere” la acuzațiile directe, fără perdea: „Iohannis nu vrea să se caute vinovaţii pentru efectele negative ale Legii Prună privind recursul compensatoriu. Doar vinovaţii nu vor să fie căutaţi vinovaţii! Iohannis a promulgat Legea Prună a recursului compensatoriu, fără să o conteste la Curtea Constituţională şi fără să o trimită la reexaminare. Iohannis în geacă roşie protesta în stradă să nu se dea graţiere pentru deţinuţii non-violenţi - soluţia care rezolva problema aglomeraţiei din penitenciare, fără a pune azi în pericol siguranţa cetăţenilor”.

Care va să zică, oricine altcineva este vinovat, Raluca Prună, Dacian Cioloș, Klaus Iohannis, George Soros, etc., doar PSD și ALDE nu. Că Sorin Grindeanu, în mandatul căruia a fost trimis proiectul în Parlament, o fi de la PNL sau de la USR, nu de la PSD. Că Tudorel Toader, ministrul Justiției care a avut la dispoziție aproape trei luni (între momentul preluării funcției și momentul adoptării proiectului) ca să vină cu propuneri de modificare a proiectului, o fi al PNL sau USR, nu al ALDE și PSD. Că Florin Iordache, Eugen Nicolicea și ceilalți parlamentari PSD, care au modificat substanțial proiectul venit de la Guvern, or răspunde la comanda lui Klaus Iohannis, nu a lui Liviu Dragnea.

Și mai e ceva în acuzațiile PSD. Ceva și mai grav: sugerarea ideii că dacă s-ar fi dat grațierea și amnistia, „pentru deținuții non-violenți”, adică pentru corupți, s-ar fi rezolvat problema din penitenciare, fără ca românii să se mai teamă astăzi să meargă pe stradă. Cu alte cuvinte: Klaus Iohannis și #rezistenții din stradă ar avea pe conștiință viețile pierdute sau mutilate de recidiviștii eliberați înainte de vreme.

Dincolo de discursul public, de acuzațiile pline de venin și de insinuările mincinoase ale purtătorilor social-democrați de mesaje, să privim cu atenție la estimările și atenționările care vin din zona sindicatelor din penitenciare. Ștefan Teoroc, președintele Sindicatului Național al Lucrătorilor din Penitenciare, estimează că minimum 6.000 de deținuți vor pleca acasă, dacă va intra în vigoare proiectul de lege care permite executarea la domiciliu a pedepselor de până într-un an, iar alți 5-6.000 de condamnați vor beneficia de modificările la Codurile penale referitoare la micșorarea fracțiilor de pedeapsă pentru liberarea condiționată. Evident, dacă ne uităm că PSD-ALDE vor și reducerea pedepselor pentru unele infracțiuni și reducerea termenelor de prescripție, numărul beneficiarilor ar putea fi mult mai mare.

Și, atunci, rămâne să ne întrebăm și noi cum se întreabă liderul de sindicat: „De ce va mai fi nevoie de grațiere dacă în sistemul penitenciar din România vor mai rămâne 7.000 de deținuți?”. Nu va mai fi.

Mai ales că, între timp, prinde viteză planul B, alternativa la amnistie și grațiere. Curtea Constituțională, după mai multe amânări, semn că le-a fost și judecătorilor de la CCR greu să ia și să „împacheteze” decizia, a stabilit miercuri că există un conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Parchetul General pe tema protocoalelor cu SRI. Deși o instanță (Curtea de Apel București) a decis că protocoalele încheiate între parchete și SRI nu au efecte juridice, CCR a găsit că protocolul din 2009 este neconstituțional, iar cel din 2016, parțial neconstituțional. Dimensiunea completă a efectelor deciziei Curții se va afla după ce va fi publicată motivarea deciziei, dar, din informațiile de până acum, par să fie afectate doar dosarele în curs. Adică, doar cauzele în anchetă sau trimise în judecată, nu și cauzele care au primit sentințe definitive. Iată ce spune, în acest moment, CCR: „Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești precum și ministerul Public, Parchetul de lângă Înalta Curte și unitățile subordonate vor verifica în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală și vor dispune măsurile legale și corespunzătoare”.

Nu vă bucurați însă! Pentru revizuirea sentințelor definitive, sunt plănuite alte două căi în laboratoarele Kiseleff.

Prima cale, introducerea în ordonanța de urgență de modificare a Codurilor penale (ordonanță anunțată de Guvern și care, potrivit unor surse, ar fi deja scrisă) a posibilității de revizuire a sentințelor definitive. Am scris despre ea în urmă cu circa o lună:

«Pe Codul de procedură penală în vigoare (art. 426), contestațiile în anulare împotriva hotărârilor penale definitive se pot face, printre altele, „când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”. Problema e că, puțin mai jos, la art. 428, se precizează că o contestație în anulare pentru motivul precizat poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării instanței de apel.

Cum pe Liviu Dragnea, Elena Udrea, Alina Bica, Dan Șova și alți politicieni condamnați de completele de 5 judecători nu-i avantajează limitarea la 30 de zile, ne putem aștepta ca în ordonanță să fie introdusă o modificare a termenului.

Nu în ultimul rând, să remarcăm că în forma adoptată acum două zile în Senat de coaliția PSD-ALDE a fost introdusă o nouă situație care poate atrage depunerea contestației în anulare: „când nu au fost respectate dispozițiile referitoare la semnarea hotărârilor judecătorești de către judecătorii care le-au pronunțat”. Vă mai amintiți, cumva, care lider de partid se plângea instanței că i-ar trebui anulată condamnarea pe motiv de semnături pe motivarea deciziei? Liviu Dragnea, bineînțeles, detaliile le găsiți AICI.

Să ne uităm și la modificările aduse capitolului din Codul de procedură penală care reglementează „Revizuirea”. Coaliția PSD-ALDE a introdus două noi cazuri de revizuire:

1. neredactarea și/sau nesemnarea hotărârii judecătorești de judecătorul care a participat la soluționarea cauzei în fond și la dezbateri;

2. un judecător sau un procuror a fost sancționat disciplinar definitivpentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză.»

A doua cale a fost prinsă în proiectul de lege inițiat de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Mircea Drăghici, proiect de lege pentru declasificarea unor documente. Proiectul se află și el la judecata magistraților CCR, după ce a fost atacat de Înalta Curte de Casație și Justiție, de parlamentari ai opoziției și de președintele României.

Ce presupune legea inițiată de Dragnea, Tăriceanu și Drăghici:

- declasificarea Hotărârii CSAT nr. 17/2005 privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor, a planurilor de cooperare dintre DNA și SRI, a tuturor protocoalelor și/sau acordurilor de colaborare și cooperare încheiate între instituțiile statului român

- încetarea efectelor juridice a documentelor menționate mai sus

- deschiderea căii către revizuirea sentințelor judecătorești definitive.

Cum ar urma să se ajungă, pe lege, la revizuirea sentințelor: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.

Mai mult de atât, cauzele „în care au fost pronunțate hotărâri definitive și în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existență a documentelor prevăzute la art. 1 și până la intrarea în vigoare a prezentei legi” ar urma să fie supuse automat revizuirii.

Ce a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție când a analizat actul normativ: pe de o parte, prevederile legii nu sunt nici suficient de clare, nici în concordanță cu normele Codului de procedură penală; pe de altă parte, va determina revizuirea sentințelor pronunțate din 2005 până în prezent chiar dacă nu se poate vorbi de o „eroare judiciară” și chiar dacă s-ar încălca regulile referitoare la derogarea de la principiul autorității de lucru judecat. Din aceste motive, ICCJ a decis să atace actul normativ la Curtea Constituțională.

Dacă verdictul CCR va fi defavorabil PSD-ALDE, rămâne prima variantă, a ordonanței de urgență. Și tot așa, dacă nu e A e B sau C, până iese cum vor ei...